Buna.
Eu la 13 ani am avut primul prieten, dar nu a durat. Ne-am intalnit la scoala, el era cu un an mai mare. Imi placea ca avem multe in comun, amandoi rockeri si cu aproape toate gusturile identice. M-a influentat insa intr-un mod negativ pentru ca din cauza lui am inceput sa fumez. Nu a durat relatia, deoarece am realizat, intr-un tarziu, ca ma conduce spre lucruri nu prea ok si ma trezisem si eu la realitate. Cand l-am intalnit, mai in detaliu, era ziua scolii si puneam muzica in clase. Noua nu ne prea placea muzica celorlalti si am iesit pe hol. Eu cu mp3 si casti in urechi mergeam cu capul pe sus si am dat peste el din greseala. Atunci am facut cunostinta, am vorbit pe mess, la telefon, la scoala si dupa doua intalniri deja eram impreuna. Se pare ca nu a fost sa fie...
Prietenul actual il am de la varsta de 14-15 ani si l-am intalnit cand am mers la liceul la care am fost admisa. Parea de treaba, m-a ajutat sa imi completez dosarul. A zis ca el e cu un an mai mare si ca poate sa imi arate liceul. A fost foarte dragut cu mine si inca este. Am iesit de vreo 5 ori pana sa ne sarutam si sa fim impreuna pentru ca suferisem prea mult in trecut si nu voiam sa mai am aceste experiente... El este diferit de mine in unele privinte - asculta rap, ii plac alte lucruri in materie de mancaruri sau bauturi, are activitati diferite de mine, dar cred ca diferentele au facut relatia una mai interesanta. Cu toate acestea acum am 2 ani de cand sunt cu el si nu ne-am certat vreodata. Eu sunt o fire mai sensibila iar el e super-protectiv cu mine. Totusi, stie sa se distreze si m-a invatat sa ma bucur de viata in adevaratul sens al cuvantului. Este o persoana extraordinara si imi doresc ca oricine sa intalneasca asemenea oameni. M-a ajutat mereu cand am avut nevoie, si invers bineinteles. Este o influenta buna si il admir pentru ca tine la mine cu adevarat. De exemplu, cand am castigat o excursie in tabara Cangurul si l-am intrebat daca o sa fie totul ok mi-a zis sa merg linistita si am vorbit la telefon zilnic. Era putin greu sa ma lase pentru ca acolo venise si un tip care nu inteleg de ce se tot dadea la mine. A avut incredere in mine si este foarte frumos sa fie asa. Alta situatie - cand mi-am rupt piciorul a stat cu mine, mi-a scris temele cand aveam nevoie sa iau note. Mereu cand imi fac griji el ma incurajeaza, cand sunt speriata e cu mine, nu as schimba nimic la el. Mi-a bagat in cap hobby-uri la care nu ma gandisem de genul graffiti, c-walk si m-a ajutat sa revin la canto. Se poarta extraordinar, mi-a schimbat viata sincer.
Prima intalnire cu primul iubit a fost la el acasa. Pur si simplu m-a invitat la el acasa sa ne facem temele. A fost din pacate o intalnire de studiu insa a produs ceva scantei. La un moment dat ne plictisiseram si ne-am uitat la un film de groaza. M-am speriat foarte tare iar el m-a calmat. Ne-am imbratisat si de atunci am inceput sa formam un fel de cuplu... de fapt niciunul dintre noi nu stia exact care e situatia, daca suntem amici sau iubiti. La a doua intalnire, dupa ce ne-am sarutat deja era clar . Nu pot spune ca nu l-am iubit, pentru ca altfel nu am fi fost iubiti, dar nu mi-a facut bine.
Prietenul actual... pai prima intalnire a fost la inghetata, apoi ne-am plimbat. Era cam racoare - fiind toamna - in noiembrie... mi-a dat jacheta lui si el saracul a stat in tricou. L-am intrebat cred de vreo 15 ori pana am ajuns acasa daca nu ii este frig si el a insistat sa o tin eu. :X Este o persoana extraordinara si ma simt norocoasa.
Http://madalina94.blogspot.ro/2011/04/vis-de-august.html
Uite aici începutul poveştii mele, de acum 3 ani. Doar că nu e chiar ceea ce cauţi, e o poveste mai tristă.
DeliaDee întreabă: