Ordonare:
După relevanţă
Vai, prima zi de liceu, pff. eram emotionata, rusinata, cred ca imi doream sa fiu in alte 1000 de locuri decat acolo. lume multa: parinti, neamuri, colegi mai mari, copii care au terminat cu un an sau mai multi in urma, profesori, directori (cel mare, si cel adjunct), politistul de proximitate, preotul, si cred ca i-am cuprins pe toti. deci intr-un cuvant un cosmar, mai ales daca nu cunosti pe nimeni, e greu pana ajungi acolo la careu si faci cunostinta cu diriginta/ele iar pe urma totul vine de la sine, ideea e sa fii tu insati, sa nu iti dai "aiere" si sa incerci sa fii cat mai sociabila, in rest nimic nu mai conteaza!
Răspunde
Colegii mei de liceu sunt geniali! Sper ca cei din generala sa fie calcati de tren.
Toti eram rusinosi, tacuti dar incet incet am facut cunostinta si ne-am imprietenit.
Eu cunosteam deja juma' de clasa, deci n-a fost mare branza. Chiar a fost misto.
Ah, pentru mine aiurea
Urasc sa merg intr-un loc nou, unde nu cunosc pe nimeni. Toata lumea se uita la toata lumea, analizeaza, barfeste...e tipic. Colegii ce sa zic, baietii sunt mai tacuti cu fetele, fetele intre ele sunt mai vorbarete, unele. Bine ca sunt eu o fire mai sociabila si ma bag repede inseama cu cineva 
si treci mai usor peste moment.
Toti stateau ca copacii prin padure si nu ziceau nimica...le ziceai un "salut" iar ei nu ziceau nimica! dar dupa o saptamana totul a fost super!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
