M-a copleșit anul 1, organizare complet diferită, am mai și stat în chirie și depindeam de transport în alt oraș să ajung, până m-am învățat cu transportu și tot, trebuie să afli singur despre tot că nu mai ai „diriga" să vină să-ți zică ce și cum să faci
Încărcat. Mergeam la toate cursurile, simteam ca am tone de pagini de invatat, iar sesiunea a fost ca un soc avand in vedere ca am invatat in 2 săptămâni cat in cei 4 ani pentru bac. Dar a trecut cu bine prima sesiune si pe urma m-am obișnuit
A început greu. Nu am dexteritate manuală sunt mâini neîndemânatice. Astfel scriu greu de mână. Scriu așa de greu, și așa de urât, încât primul meu caiet de scris din clasa 1-a l-am aruncat într-o grădină căci m-a îngrozit, și am declarat că l-am pierdut. Astfel nu reușeam să îmi iau cursurile la ora de curs, căci nu reușeam să scriu citeț cu viteza cu care dicta profesorul cursurile. Dar aveam un atu în mână. Primisem cadou prin clasa a 10-a ( noi făceam 11 clase la liceu) o carte de stenografie, cu care mă distrasem un pic. Dacă am văzut ce am pățit, m-am pus hotărât să învăț din ea cât pot de mult. Era acolo un tabel de configurații de bază de 81 de consoane care se recomanda să ajungi prin exercițiu să îl reproduci într-un minut. Eu am exersat până la 2, 5 minute viteză care mi s-a părut suficientă după care am utilizat treptat ceea ce învățasem la cursurile de la facultate, și astfel am scăpat, am reușit. De asemenea am avut un eșec care m-a necăjit în prima sesiune la un examen de matematică. Mie îmi plăcea matematica și învățam totul cu pasiune. Aveam să învățăm la unul din cursuri o demonstrație printre multe altele, iar profesoara avea pretenția in plus să utilizăm exact notațiile, tipul de caractere, de litere pe care el utilizase ea la curs. M-a picat la examen, pe care l-am recuperat în vară. Am reîntâlnit la universitate iubita din liceu, eu schimbasem orașul, dar ca prostul, nu m-am ocupat de ea, am lăsat să treacă anii și am pierdut-o. Când terminam cursurile la ora 20, colegii mei mergeau, cei care erau cazați majoritatea în cămin, la o cafenea sub un pod lângă Bega, poreclită La groapă, sau la cofetăria Macu Roșu și socializau acolo până la ora închiderii, Eu aveam resurse financiare modeste și nu consumam alcool și mi se părea mie că e decadent să îmi pierd timpul așa. Acum îmi pare rău că nu făceam asta, căci erau importante în viață și acele momente. Dar frecventam biblioteca universității foarte mult, citeam tot ce găseam interesant prin fișiere, șoarece de bibliotecă.
Evelinmariaa întreabă:
anonim_4396 întreabă: