Ar fi de-a dreptul ciudat, in special fiindca am 19 ani, dar nu m-as opune, nu ar avea niciun rost, daca ei asta vor. Singura conditie ar fi sa nu imparta camera cu mine, fiindca tin extrem de mult la "spatiul personal". Altfel, nu cred ca as avea prea multa treaba cu el/ ea, probabil doar am interactiona ocazional, dar atat. Depinde si ce fel de persoana va fi, dar oricum, tot nu am deveni "cei mai buni prieteni" sau ceva de felul asta.
La început nu m-as intelege asa bine cu el dar daca avem interese comune sau macar e politicos si se conmporta ok cu mine poate m-as imprieteni cu el si l-as considera chiar frate
În primul rând respectul pentru el față de părinți mei, iar după poate iubire.
AR avea interdictie in camera mea si in viata mea si in tot ceea ce tine de mine, in rest nu m-as interesa. Atata timp cat nu imi invadeaza spatiul nu ar fi nicio problema.
As incerca sa ma pun in situatia lui apoi imi va fi mai usor sa il accept in familie.
Ralux întreabă:
monicaaa17 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
Elenastoica9 întreabă: