Stiu cit de dureros este si nimic nu-ti poate inlocui un copil al tau, dar eu cred ca as infia unul sau chiar doi, ma gindesc ca cu toate ca o sa am si copiii mei m-as simti obligata sa ajut si un copil fara parinti si cred ca fiecare ar trebui sa se gindeasca la fel, dar din pacate putini in ziua de azi infiaza copii. In ceea ce priveste parerea persoanei iubite cred ca daca te iubeste te accepta as cum esti de la Dumnezeu, daca El a hotarit ca tu sa nu ai urmasii tai proprii nu inseamna ca nu poti avea urmasi infiati decit sa faci tot felul de inseminari si sa-i faci la dorinta ta.
Mi-ar fi teama ca n-o sa am o familie normala, dar m-as consola cu gandul xa sunt atatia copii de infiat pe lumea asta, incat sigur voi gasi si eu 2-3 sa fie ai mei si sa-i cresc ca o mama. Cred ca un partener care te iubeste, intelege aceste lucruri.
Nu stiu, nu vreau nici macar sa ma gandesc. Eu vreau sa am 5, iti dai seama, sa aflu ca nu pot face nici macar unul.
As face tratament peste tratament, insa daca chiar nu s-ar putea face nimic, as infia unul. A, acelasi lucru l-as face si daca sotul meu ar fi steril.
Mihaa spunea ca "nu tot timpul medicul are dreptate". Sunt cazuri, cum e histerectomia(e scos uterul si anexele), cand sterilitatea femeii e fara dubiu si nu se mai poate face nimic. Dar, atata timp cat ele exista si nu au malformatii majore, merita de incercat.
Am trecut si eu prin faza asta. Dupa ce am plans doi ani ca nu pot avea copii si in final ne-am resemnat amandoi a aparut un ingeras. Nu dispera.
Eu am patit asta in 2001 cred, eram la serviciu, mi s-a facut rau, o durere mare de ovare si a venit ambulanta, m-a dus la spital, la primul consult medicul imi zice asa:esti casa torita? eu zic da, iti doresti copii? eu zic daa, apoi medicul zice:o sa ramai gravida cand vei ramine gravida ca mine? eu zic, nu inteleg? la care f pasiv imi zice ca am uterul f mik si nu voi ramine insarcinata.Toata noaptea am plans, cand a vn sotu i-am zis sa plece sa caute pe altcineva ca eu nu-i pot oferi un copil, ma rog am suferit f mult dar cel mai tare am suferit cand, nu ma feream deloc si nu ramineam gravida, parca inebunisem, apoi alt medik mi-a zis sa am rabdare ca voi ramine insarcinata ca nu e nimic adv ca uterul si alte porcarii, si ca eu nu pot ramine gravida de la anticonceptionale ca unele per ramin gravide imd dupa intreruperea lor dra altele nu, deoarece efectul lor mai ramine in corp si appp am nastut 2 fetite si din nou la un control imi zice ca am uterul retroversat si ca din nou nu mai pot ramine gravida si am ascultat oarecum medicul ma ferea sotu si nu prea dar... am ramas din nou gravida, sfatul meu este ca nu tot timpul medicul are dreptate, trebuie mers si la atii, si nu trebuie disperat
E groaznic si pentru tine si pentru el, dar daca te iubeste cu adevarat va intelege, daca ati fi casatoriti nu te va parasi si nici daca ati avea doar o relatie ff serioasapana la urma el te iubeste pe tine si te vrea alaturi de el nu doar pe copil, doar scopul unei castorii nu e batut in cuie ca fiind acela de a procrea, poti sa adopti cu siguranta, un copilas mic chiar daca nu e chiar copilul tau
Eu imi doresc ft mult un baietel. Nu stiu daca m-as obisnui cu gandul de a nu putea avea copii. Copii sunt cea mai mare bucurie din viata cuiva. Si cand te gandesti ca sunt atatea fete care prefera sa omoare copilul inainte ca acesta sa se nasca...
anonim_4396 întreabă: