Când se face o lege tocmeala este la ea acasă, în Parlament, unde se discută în fel și chip. Legile sunt rezultatul negocierilor politice.
Odată intrată în lumea de jos, legea stă la baza contractelor, care se încheie prin acord de voință, așa cum se desăvârșește el în urma discuțiilor dintre părți, care se străduiesc să convină cu privire la clauzele contractuale care surprind cel mai bine interesele lor diferite.
Când apar neînțelegeri în legătură cu textul de lege tocmeala cu avocații este primul pas, apoi urmeză harța din instanță, dacă nu cumva o mediere binecuvântată pune capăt litigiului printr-o tocmeală binemeritată.
La contractul colectiv de muncă, izvor curat de dreptul muncii, nici nu vreau să mă gândesc… cu ce dureri se naște el strecurându-și textul printre tocmelile rugoase ale partenerilor sociali…
Concluzia: unde-i lege e tocmeală în toată legea!
Vestea proastă pentru cei care cred ca unde este lege este tocmeală vine atunci când legea trebuie aplicată: aici unde-i lege nu-i tocmeală!