Cum definiti voi cuvantul logica?

Dupa parerea mea,'logica' inseamna gandirea la rece, a te gandii la realitate si a spune lucrurilor pe nume :*

Logica este cuvânt derivat din termenul elen λόγος (logos). În limba greacă veche expresia „logos" avea următoarele înțelesuri: cuvânt, idee, rațiune, ordine.

Heraclit din Efes utiliza cuvântul „logos" cu înțelesul de ordine necesară, proprie atât cosmosului, lumii materiale cât și gândirii omenești în forma ei superioară.

Filosofii stoici elini au dat cuvântului „logos" un sens idealist, înțelegând prin logos rațiunea cosmică, divină.

Mai târziu filosoful Filon Iudeul a utilizat cuvântul „logos" desemnând prin el rațiunea divină ca forță mijlocitoare între Dumnezeu și lume.

Teologii creștini au utilizat cuvântul „logos" pentru a desemna rațiunea divină ca forță mijlocitoare între Dumnezeu și lume, identică cu Iisus.

Geneza logicii s-a produs în antichitate în lumea Greciei sclavagiste.Necesitatea studierii raționale a gândirii a fost determinată de intensificarea preocupărilor de cunoaștere științifică a lumii faptuite de învățații elini.Astfel Democrit aproximativ între anii 460-370 î.e.n. pornind de la cercetările naturii a fost determinat să studieze inducția, analogia, ipoteza și a formulat legea rațiunii suficiente.În continuare la constituirea logicii și-au adus contribuția filosofii sofiști prin practica demonstrației. Gânditorul Socrate aproximativ între 469-399 î.e.n. prin centrarea reflecției pe suflet a adâncit preocuparea pentru modurile de gândire. Discipolul lui Socrate, Platon aproximativ între anii 427-347 î.e.n. ocupându-se de studiul genurilor supreme ale ideilor a încercat o clasificare a categoriilor și formularea unor legi ale logicii. Logica a fost structurată, sintetizată și expusă într-o formă durabilă de către filozoful Aristotel (circa 384-322 î.e.n.). Aristotel a revizuit și generalizat cunoștințele de până la el despre formele gândirii fiind primul gânditor care a scris o operă centrată special pe studiul gândirii omului.A considerat că formele centrale ale gândirii sunt noțiunea, judecata și raționamentul.Filozofii stoici au contribuit la dezvoltarea logicii prin apropierea ei de retorică și gramatică.

Prin tradiție, logica este studiată ca disciplină filozofică, fiind una dintre cele trei discipline ale clasicului trivium, alături de gramatică și retorică.

Logica este o specie a cunoașterii exacte. Obiectul cunoașterii sale este forma abstractă a gândirii umane. În studiul formelor gândirii umane logica separă forma de conținutul informațional, afectiv și volitiv precum și de mijlocul exteriorizării formei gândului adică limba naturală luând în cercetare numai forma intelectivă, cognitivă, rațională, obiectivă a gândirii considerând mijlocul de comunicare ca element convențional. Odată făcută această primă separație logica efectuează a doua operație: separarea formelor corecte de cele incorecte adică a celor valide de cele nevalide. În continuare se ocupă preponderent de cercetarea formelor valide de gândire. Scopul final este practic, deoarece există nevoia individuală și socială de eficiență a gândirii aplicate.

În prezent logica există pe mai multe nivele de structurare.Se practică logica de bază în care coexistă logica tradițională, aristotelică sau generală și logica modernă, matematică sau simbolică numită și logistică. Alături de logica de bază s-au inițiat și dezvoltat cercetări speciale de logică în conexiune sau în baza altor discipline științifice dând naștere unor logici speciale.Asupra sistemelor logice tradiționale și moderne în special s-au dezvoltat cercetările logice care le depășesc sub aspectul generalității, cercetări reunite sub numele de metalogică. Reflecțiile cele mai generale asupra logicii actuale se fac asupra conceptelor logice fundamentale, asupra condițiilor și metodelor formale și asupra finalității logicii, reflecții ce poartă denumirea de filozofia logicii sau logică filozofică.