E greu de conceput asa ceva. Nu cred ca e vorba de ura ci mai degraba de faptul ca nu si a dorit copilul in momentul acela. Poate a determinat o sa renunte la unele lucruri pe care si ar fi dorit sa le faca si aparitia copilului in viata ei i-a spulberat visurile. Sunt niste sacrificii pe care orice mama le va face de dragul copilului si se impaca cu ideea dar sunt si cazuri cand intervine egoismul si imaturitatea si nu poate trece peste. Si copilul sufera cand simte duritatea, lipsa de afectiune si reprosurile nedrepte pe care le citeste in ochii celei care i-a dat viata.
Sunt doua scenarii
-nu a vrut copilul
-sufera de o boala mintala
Daca nu a vrut copilul, nu a fost pregatita, si in momentul in care s-a intamplat a intrat intr-o depresie adanca ce i-a distrus ratiunea
Daca are o boala mintala, nu are discernamant asupra faptelor, nu gandeste actiunile, nu simte ura/dragostea/atasamentul.
Îmi pare rău pentru tine. Eu am fost un copil iubit.Cea mai importantă e dragostea lui Dumnezeu. Eu sunt orfan, dar simt dragostea lui Dumnezeu în fiecare zi.
Inseamna ca nu a dorit acel copil! Inseamna ca nu poate fi numita mama! Nu are inima...
Da,asa e sau poate mama aia o avea probleme.