Cum imi conving o prietena rockerita sa nu se mai taie? Vreau discursuri sfaturi

Intreab-o de ce se taie pe mana.Sau spune-i ca degeaba te tai pe maini ca nu devii asa rockerita trebuie sa stii sa cantii nu sa te tai pe maini mai ales ca te si doare si e urat o sa iti ramana cicatrici daca tot continui asa si este mai bine sa te ungi cu ceva sa iti treaca. Spune-i din astea ca nu este bine ca nu stiu ce vezi tu dar sa ii spui la sfarsit ca daca se mai taie pe maini nu o sa fie rockeria niciodata ca rockerii adevarati nu se taie pe maini!

Putea fi și manelistă, nu doar rockeriță. Nu genul muzical e cel care o îndeamnă să se automutileze. Recomandă-i un psiholog, și lasă-l pe el să-i țină, așa zisele, discursuri. E specialist, iar ea chiar are nevoie de un specialist, poate chiar de mai... mulți.

Wow. Dacă se taie, si are aspect de rockerita, e clar ca a avut o copilarie cam tragică. In mare parte, face asta pentru a obtine atentie, sa para interesanta. Spune-i doar ca daca se taie, nu schimba si nu rezolva nimic cu asta. Daca viata ei necesita o schimbare, sa intervină sa rezolve acel ceva. Tăiatul nu o sa-l rezolve. Succes.

Du o la psihiatru

Du-o la medic. Tu nu poti.

Trebuie sa-i respecti spatiul vital, si daca tii la ea, sa o accepti asa cum este si sa-i accepti decizia de a se taia, atata timp cat e constienta de consecintele acesteia. Daca incerci s-o convingi sa renunte, mi-e teama ca nu va reactiona favorabil pentru tine.

Sper sa iti fie util urmatorul articol.
AJUTOR PENTRU FAMILII | CREŞTEREA COPIILOR
Ce puteţi face dacă fiica voastră se automutilează
DIFICULTATEA
Descoperiţi că fiica voastră adolescentă se răneşte în mod intenţionat. „Oare de ce face asta?", vă întrebaţi. „Încearcă să se sinucidă?"
Cel mai probabil, răspunsul este nu. Cu toate acestea, dacă fiica voastră îşi face rău singură, are nevoie de ajutor. Cum i-l puteţi oferi? Mai întâi de toate, trebuie să aflaţi care ar putea fi cauzele comportamentului ei îngrijorător.
DE CE SE ÎNTÂMPLĂ
Este automutilarea doar un capriciu al adolescenţilor? E-adevărat, unii tineri încep să se rănească pentru că au auzit că şi alţi tineri fac asta. Chiar dacă pentru unii adolescenţi automutilarea este un capriciu, pentru majoritatea cauzele sunt cu totul altele. De ce? Deoarece persoana în cauză acţionează în secret şi îi este foarte ruşine de obiceiul ei. „Nu voiam să ştie nimeni ce făceam", spune Celia, care are 20 de ani. „Îmi ascundeam foarte bine cicatricele."
Este automutilarea doar un mijloc de a atrage atenţia? Pentru unii, poate că da. Însă persoanele despre care vorbim în acest articol tind să ascundă că se rănesc şi nu încearcă să-şi folosească tăieturile şi vânătăile pentru a impresiona pe cineva. Totuşi, o tânără care în trecut a avut acest obicei a mărturisit că ar fi dorit ca cineva să-i observe rănile, iar astfel să primească mai devreme ajutorul necesar.
De ce recurg unii la automutilare? Cauzele sunt complexe. Însă motivul principal ar fi că majoritatea tinerilor care se rănesc simt o durere emoţională greu de exprimat în cuvinte. În cartea sa Cutting, Steven Levenkron, specialist în sănătate mintală, afirmă că, „pentru [cei ce-şi fac rău], durerea fizică este o modalitate de a-şi vindeca durerea emoţională".
Dar dacă vă învinovăţiţi pentru această situaţie? În loc să vă concentraţi asupra unor posibile greşeli pe care le-aţi făcut în creşterea fiicei voastre, concentraţi-vă asupra a ceea ce puteţi face pentru a o ajuta să-şi revină.
CE PUTEŢI FACE
Încurajaţi-o să vă vorbească despre ce o frământă. Iată câteva sfaturi:
Consolaţi-o. Dacă fiica voastră vă dezvăluie că se răneşte singură, încercaţi să nu vă arătaţi şocaţi sau îngroziţi. Vorbiţi-i în schimb cu calm şi consolaţi-o. (Principiu biblic: 1 Tesaloniceni 5:14)
Puneţi-i întrebări care să o ajute să se deschidă. De pildă, i-aţi putea spune: „Ştiu că nu ai întotdeauna o părere bună despre tine. Ce te frământă?" sau „Cum să te ajut când te simţi îngrijorată sau deprimată?" ori „Ce ţi-ai dori cel mai mult să fac pentru a fi mai apropiate?". Ascultaţi-i cu atenţie răspunsul fără să o întrerupeţi. (Principiu biblic: Iacov 1:19)
Ajutaţi-o să aibă un punct de vedere echilibrat cu privire la sine. Întrucât cei ce-şi fac rău singuri se concentrează în general asupra eşecurilor lor, probabil ar fi bine să vă încurajaţi fiica adolescentă să-şi vadă şi părţile bune. I-aţi putea propune să scrie cel puţin trei lucruri care-i plac cu privire la propria persoană. „Faptul de a scrie ce puncte forte aveam m-a ajutat să văd că am însuşiri frumoase", spune o tânără pe nume Briana.
Îndemnaţi-o să se roage lui Iehova Dumnezeu. Biblia spune: ‘Aruncaţi-vă toate îngrijorările asupra lui, pentru că el se interesează de voi’ (1 Petru 5:7). Iată ce mărturiseşte Lorena, care are 17 ani: „Am făcut eforturi să-mi vărs inima înaintea lui Iehova Dumnezeu îndeosebi când mă simţeam tentată să mă rănesc. Rugăciunea m-a ajutat în lupta împotriva acestui obicei". (Principiu biblic: 1 Tesaloniceni 5:17)
Pentru informaţii suplimentare, vezi articolul „Tinerii se întreabă — De ce îmi fac tăieturi singură?", publicat pe site-ul nostru www.jw.org.-învățături biblice-publicații.
Automutilarea este acţiunea prin care cineva îşi face rău în mod intenţionat prin tăieturi, prin lovituri sau prin alte metode.
Deşi în acest articol folosim genul feminin cu referire la persoanele care se rănesc singure, principiile analizate li se aplică în egală măsură şi persoanelor de sex masculin.
Numele din acest articol au fost schimbate.
Deseori, automutilarea este un simptom al depresiei sau al altor tulburări. În acest caz, este nevoie de ajutor de specialitate. Revista Treziţi-vă! nu recomandă o anumită abordare a situaţiei. Cu toate acestea, creştinii trebuie să se asigure că tratamentele pe care le urmează nu contravin principiilor biblice.
Persoana care se răneşte singură simte o durere emoţională greu de exprimat în cuvinte.
VERSETE-CHEIE
„Să le vorbiţi consolator sufletelor deprimate." (1 Tesaloniceni 5:14)
„Orice om trebuie să fie prompt la ascultare, încet la vorbire." (Iacov 1:19)
„Rugaţi-vă neîncetat!" (1 Tesaloniceni 5:17)

„I-AM SPUS MAMEI"
„La o vreme după ce am încetat să-mi fac tăieturi i-am spus mamei. Mă aşteptam să ţipe la mine, însă ea mi-a fost alături. De fapt, i-a părut rău că nu reuşisem să-i vorbesc până atunci despre problemele mele. A vrut să fie sigură că-mi voi reveni. După ce m-am destăinuit ei, m-am simţit mai bine. Mi-a arătat multă iubire, lucrul de care aveam cea mai mare nevoie." (Celia.