Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Poi nu stiu ca si eu injur sh de obicei de mama sh de toate alea dar eu as zice sa injuri mai finutz nu stiu poate merge 
Răspunde
Cu o pusculita
la fiecare injuratura bagi 1 leu la pusculita - daca injuri des scapi repede de banuti
Obisnuieste-te sa pronunti alte cuvinte cand iti vine sa injuri, eu asa am reusit, dar ai grija, cuvintele pot deveni in timp ticuri...
Stiu cat de greu e sa te dezveti, eu era sa injur chiar in fata maikmii 
(ma leaga de pat daca afla k injur 
) asa... daca ai vointa, o sa reusesti (eu cum nu am, traiesc mereu cu frica k o sa scap odata o injuratura in fata parintilor )
Inghiti in sec.de fiecare data cand vrei sa injuri.sau,la inceput, incearca sa spui vorbe urate dar cu stil, fara a te lega de organe genitale, de crucea mamei cuiva sau mai stiu eu ce, de exemplu " arunca-te-as in fantana" sau ma rog... dupa aceea pasul 2: fara vorbe urate! 
la mine a mers ^.^ Succes!
Incearca sa mergi la biserica duminica sa vezi... asta se face din rautate! merge
) de cate ori injuri, o sa vezi ca cu timpul o sa iti dai seama singur si o sa te corectezi pana atunci prietenul la nevoie se cunoaste
Aceeasi problema o am si eu, iar din cauza aceasta am pierdut foarte multe chiar si relatia cu fosta tot din cauza asta, si mi-am denigrat si imaginea fata de celelalte persoane, plus ca in sinea mea imi dau seama ca si caracterul se duce la vale, iar dupa o analiza serioasa dupa ce am pierdut aceste chestii importante mi-am dat seama ca de fapt noi cei care injuram avem si o oarecare ura fata de orice ne inconjoara, o nesiguranta de sine si nu suntem impacati cu noi insine, cred ca cei care au aceeasi problema, ar trebuie sa caute raspunsuri si cai de iesire din asta mai adanc in launtrul lor, bafta
Yeah, same problem here! Când eram mai mic, cu toate că mai înjuram cu câte un 'doamne trăzne-l' sau alte înjurături relativ uşoare, aveam o voinţă incredibilă să mă abţin să înjur de Dumnezeu (ex 'Doamne f'***-') deoarece doream să respect acea poruncă ce spune să nu iei numele domnului în van. Însă de îndată ce m-am maturizat la gândire şi mi-am schimbat optica cu privire la religie şi dumnezeu, am început să înjur din abundenţă până şi pentru cel mai mic inconvenient. În acele secunde cât înjur, mă simt oarecum eliberat dacă înjur de dumnezeu cu patos, dar în secundele următoare încep să-mi dau seama că nu-mi place ce aud. Nu că mi se rupe mie de religie şi că aş păcătui înjurând în acel fel, ci pur şi simplu, nu-mi place cât de slab am ajuns încât să înjur din absolut orice.
Într-adevăr, am nenumărate motive să înjur: stresul din mai multe direcţii, situaţia familială şi socială etc, dar efectiv simt că am obosit să folosesc înjurăturile ca răspuns ale insucceselor mici şi mari, în mod constant şi fără pauză.
Am încercat să substitui acele cuvinte cheie dintr-o înjurătură, dar în timp, am revenit la vechiul meu obicei prost.
PS: Mersul la biserică nu rezolvă nimic pentru că dacă vrei poţi înjura lejer şi în biserică indiferent că eşti sau nu credincios, dar mai ales pentru că mersul la bisericăî nu eradichează motivele pentru acre înjuri.
Am să-mi răspund eu însumi la întrebarea: 'Cum să nu mai înjur?'.
Trebuie să dau dovadă de răbdare, putere de caracter şi voinţă de neclintit şi astfel, cu timpul, îmi voi putea controla vorbele după bunul plac, fără automatisme. Aste este valabil pentru toţi cei ce vor să se dezobişnuiască de acest viciu. Baftă!
Poti sa faci un tabel in care sa iti notezi toate zilele adica ca un fel de calendar si in fiecare zi iti notezi de cate ori ai injurat si incet incet o sa te dezveti sa mai injuri. EU AM TESTAT-O si FUNCTIONEAZA. Mult succes
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
