E cam greu să ai depresie de "mic".
Depresia, ca stare, e normală dacă a existat un factor declanşator, şi în timp se diminuează până dispare, dacă nu se agravează şi intră într-o formă de depresie clinică, care deja se consideră tulburare.
Depresia, ca tulburare, are mai mult forme, diferenţiate prin cauza care a declanşat depresia.
Depresia poate avea cauze atât psihologice cât şi pe fond neurologic/biologic, respectiv nişte dezechilibre chimice în creier, şi poate fi ereditară pe deasupra.
Dar oricare ar fi forma de care omul suferă, este nevoie de analize pentru stabilirea cauzei şi a gravităţii tulburării, mai apoi tratamentul adecvat în concordanţă cu rezultatele analizelor. Ceea ce nu se poate face decât la un medic specialist, doar prin medicaţie şi psihoterapie.
Dacă cineva a încercat acesteaşi nu au funcţionat, cu destulă tărie, poate încerca tratemente naturiste, şi cel mai important, schimbarea propriei persoane. Dar din nou, depresie de "mic" nu cred că există, nu apare la copii. Da, semne ale unei sensibilităţi către depresie pot apărea în adolescenţă, dar acelea trebuie tratate ca atare.