Cum pot scapa de sociofobie? Sunt foarte timida,si mereu mi-e frica sa nu spun vreo tampenie cand sunt langa cineva, mai bine evit sa il salut, decat sa vorbim fiindca imi este frica sa nu ma fac de ras.Nu stiu ce sa mai fac, nu pot privi o persoana in ochii cand vorbeste cu mine, si evit si mai mult persoanele de sex opus.Nu stiu ce sa fac sa nu mai ma comport asa imi este teama ca vor rade de mine,imi vor observa defectele, imi e teama sa nu spun vreo prostie cu persoanele care comunic si devin tot mai inchisa. Ce as putea face? Am doua prietene dar nu imi sunt de mare ajutor de fiecare data cand iesim undeva si vad adolescenti, adulti le rog sa mergem pe alta strada fiindca imi este frica ca o sa se ia cineva de mine.De fiecare data cand merg cu cineva pe care nu-l cunosc prefer sa nu scot niciun cuvant, si imi doresc sa plec cat mai departe de el.Prietenele mele au si ele tot felul de probleme si le pot ajuta (una are schizofrenie, si cealalta a incercat sa se sinucida) dar de fiecare data cand imi explica sa nu imi mai fie teama de oameni nu pot accepta.Ce spuneti sunt nebuna?!

Lol cum sa fii nebuna? eu zic sa mergi pe la psiholog sa faci cateva sedinde sa ii explici problema deci la psiholog nu la psihiatru si sunt ferm convins ca ai sa scapi de aceasta problema. socializeaza mai mult mai iesi prin oras cu amici doscoteci, excursii etc

Buna! Timiditatea ti-o poti invinge numai prin ceea ce-ti impui tu.Si ca sa reusesti, trebuie sa fi intotdeauna hotarata, sigura pe tine si sa ai curajul sa exprimi orice, indiferent de situatia in care te afli. Timiditatea se petrece la nivelul creierului nostru si tot el este cel care o poate invinge.
Mult succes iti doresc si sa fi curajoasa intotdeauna!

Nu esti nebuna. Si eu am aceeasi problema, dar eu am reusit cat de cat sa rezolv problema cu ajutorul unor prieteni foarte apropiati mie care m-au incurajat sa ies in lume. Erau momente in care imi era frica sa umblu singura pe strada, sau sa ma duc singura pana la magazin ca nu cumva sa apara cineva si sa se ia de mine. Nu toti oamenii sunt la fel, iar mie mi-a luat destul de mult timp sa inteleg asta. Nu stiu exact cum sa te ajut avand in vedere ca eu am avut norocul sa apara in viata mea niste oameni carora chiar le pasa si nu ma lasau in pace pana nu le ziceam ce se intampla cu mine si dupa un timp a devenit mai usor sa comunic cu ei. Ar trebui sa incerci sa vorbesti cu parintii sau cu o ruda aprpiata tie despre chestia asta poate ei, care te cunosc de cand te-ai nascut, vor reusi sa te ajute. Mult succes!