Ohh, banuiesc ca la tine e si mai greu decat a fost la mine. De obicei nu raspund la intrebari, dar am zis sa te ajut.
Draga mea, eu am suferit 5 ani dupa un baiat. In fiecare zi ma gandeam cum ar fi fost daca., ce ar fi daca i-as scrie, ce face el acum? Ma framantam in zadar. El era indiferent si rece, prietenos doar fiindca era bine crescut. Nu credeam ca exista altcineva pe lumea asta, care il poate inlocui. Scriam in fiecare zi texte despre el, impresii, ma holbam la pozele cu el. si la mesaje. Dar!
A venit timpul sa intalnesc un alt tip. Nu ne prea cunoastem, dar parca stiu ca e ceva bun, o mangaiere.
Si tu trebuie sa intalnesti pe altcineva.
Daca vrei sa ma crezi, niciodata nu am crezut ca atunci cand ma voi gandi la celalalt, sa nu ma gandesc ca e un baiat perfect. Uite, acum, parca incep sa-i vad defectele si atitudinea.
Daca inca ti-e greu, joaca-te cu propriul tau creier. Intreaba-te asa:" Stai un pic, eu sunt cea care de n timp stau in casa, ma gandesc la el, nu ies nicaier, sau daca ies, ies ca sa-l mai vad pe strada, plang, sufer, risc sa intru in depresie, ascult versuri triste si ma gandesc aproape in fiecare clipa la el. si el? Ei bine, el isi traieste viata, se uita si se minuneaza la/cu alte fete. E in viata! In timp ce eu am ganduri oribile! " Si iti vei da seama, te asigur, ca nu merita nici macar o clipa in care ai suferit.
Te rog frumos, ai grija de viata ta, aminteste-ti ca mai exista baieti, ca oricum vei mai fi dezamagita si ca esti mai presus de toti. Tu! Chiar tu, care plange dupa un om fara inima.
Găsește o chestie care să te țină ocupată în majoritatea timpului, să poți să te gândești la acel lucru. Să te țină departe de gândurile care duc la el.
Incerci sa nu te mai gandesti la el, stiu suna greu dar altceva nu ai de facut. Te obisnuiesti cu absenta lui. Usor cu timpul se va rezolva. Ma chinui si eu de vreo 6 luni sa ma obisnuiesc cu asa ceva, usor usor da rezultate.
Nu poti, un gand ignorat devine mai puternic, pur si simplu acceptal in trecutul tau