Dragă prietene, formularea ta este totalmente greșită, un fel de paradox.
Cum poate fi, în același timp și „simplu " dar și „complicat"?
Există în folclorul ultimilor 60 de ani o scurtă poezioară, plină de contradicții semantice, care spune astfel :
„Pe o stradă lată-ngustă/
Un om se ducea venind/
Și-n tăcerea lui profundă /
Se-auzea bolborosind!"
Nu-i așa că e curios?
La fel ai procedat și tu.
Răspunsul meu face aluzie la celebrele citate ale unui la fel de celebru personaj al literaturii române, Ghiță Pristanda, din „O scrisoare pierdută ", un tip de o incultură crasă, care avea un tic verbal : repeta mereu cuvîntul „curat "( cu sensul de „așa e, ai dreptate, bineînțeles") și care a ajuns să repete acest cuvînt, stereotip, chiar și după cuvîntul „curat ".
Păi, te întreb eu : Cum ar putea fi, în același timp, și„curat" dar și „murdar "?
De aici și textul meu, poate puțin ironic dar cu scopul de a îndrepta unele strîmbătăți.
Nu cred că trebuie să te superi că ți-am atras atenția asupra unei greșeli de exprimare.
Omul din greșeli învață.
Poate că data viitoare vei fi mai atentă și nu vei mai greși.
Nu a fost deloc vorba de o glumă din partea ta.
Ai dat drumul la porumbel fără să - ți dai seama.
Acuma, între noi, cei de aici, poate că mai merge, dar dacă poate te vei afla în anturajul vreunor persoane mai elevate, și dacă vei arunca o astfel de „glumă", atunci cei mai mulți vor începe să te ocolească și te vei întreba de ce.
Nu vei ști dar nici nu se va găsi nimeni care să ți-o spună și vei perpetua în greșeli, care te vor face un fel de nechemat printre aceia.
Un anturaj în care poate vei dori să accezi dar nu ți se va mai deschide nici o ușă.
Ca o dovadă a celor spuse de mine, încearcă să vezi filmul „My fair lady" sau să citești celebra piesă "Pygmalion" a lui Bernard Shaw.
Poate după aceea îmi vei da puțină dreptate.
Rimel, fond de ten inchis, gloss rozaliu -transparent, poate putin fard de pleoape gri.
Bafta!