Evolutia!
Evoluam mult tehnologic dar putin social. Am senzatia ca oamenii devin niste roboti tristi, manipulati si indobitociti.
Relatia copil-parinte se "deterioreaza" pe zi ce trece.
Parintii muncesc prea mult, nu le accorda destula atentie copiilor. Copiii sunt obisnuiti sa fie singuri(sau cu prietenul lor TV-ul, PC-ul tel. mobil), sau in grupuri de aceeasi varsta/mentalitate. Acestia isi pierd increderea in parinti de la cel mai mic "tipat" de "pedepsire". Neavand parintii in preajma atunci cand au nevoie de ei, acestia se "indeparteaza" de "cei care i-au crescut", ii vad ca niste "nimicuri". Copiii, in cele din urma, se simt singuri, fara iubire, fara protectie ( chiar daca unii parinti ii protejeaza intr-un fel sau altul ).
Parintii, vin prea obositi de la munca sa mai aiba si timp de copii. Vin nervosi, plictisiti de viata sau prea ocupati. De obicei angajeaza o bona sau nu ( depinde de varsta copilului ). Parintii, avand mintea prea "busy", nu mai inteleg problemele copiilor, considerandu-le inutile, banale si obositoare.
Dar asta nu se aplica tuturor, din fericire
Faza e in felu urmator, la mine a fost cam aiurea...
Sunt satul de tipete, de vorbe grele si tot tacamul
Prefer sa vorbescu unu cu altu acum
Am 20 de ani si rar apelez la parinti,deja eu am decolat, numai sunt un copil, ma intretin singur, lucrez
Deci pot spune ca pentru mine acum e mai putin greu, fata de cand eram copil.
acu stiu ce am de facut, stiu cum sa ma descurc
Dar imi e mai nasol, na cum e la inceput de drum.
Dar nu ma las cu una cu 2.
Eu la parinti numai apelez, stiu doar sa tipe la mine
Daca vreau tipete ma duc la ei, de obicei vorbesc cu oameni batrani de la munca.
Si daca aia tipa, ori le dau una dura sa un ii bata la gura(La munca ne injuram toti ca tampiti)
Ori le zic scurt,"Ba daca vroiam tipete ma duceam la ai mei "
:p
Probabil considera parintii de moda veche, le o fi rusine de ei, de problemele lor, pe net nu trebuie sa si de a identitatea, e mai usor, primesc mai multe variante... oare cine e vinovat?, nu cumva parintii?, eu asa cred, de la parinti pleaca tot, incepand cu educatia, nepasarea, etc
Ar fi o idee dar totusi eu ma gandesc la o alta problema.
Toti am fost odata copii daca nu ma insel de multe ori mergeam la parinti cu probleme care pentru ei sunt cam absurde si de multe ori parinti nu prea intervin in problemele alea considerandu-le marunte. ca de obicei cand ceri un raspuns la o problema, la o alta problema si mereu pleci de la ei fara un sfat o parere ce faci? apelezi la necunoscuti dar in acelasi timp intervine o ruptura intre copii si parinti. Uni se gandesc doar la cei 7 ani de acasa pe urma spun simplu "l-am invatat ce era de invatat acum sa invete la scoala" dar de acolo iar incepe o ruptura mai ales daca isi lasa copii de capul lor fara sa se implice in activitatile lor. Intr-un final dupa cativa ani pun vina pe anturaj, pe profesori pentru examenele cazute fara sa isi atribuie nici o vina, ca nu le erau alaturi copiilor la nevoie. sunt parinti care nu stiu sa isi asume o responsabilitate si sunt parinti care nu se simt responsabili de alegerile pe care le fac copii chiar daca ca orice parinte ar face totul pentru ei. e doar o parere pe care o poate judeca oricare.
Intr-un sfarsit eu ma pot declara multumit de ce am avut langa mine.
Si dupa cum spunea-i vina apartine parintilor in mare parte dar si copiilor caci de la o varsta chiar daca sunt ignorati ei trebuie sa insiste sa poata capta atentia parintilor.
Eu am 16 ani si eu procedez asa de multe ori. Faza e ca te simti mai bine cand discuti problemele cu cineva de varsta ta, un prieten de exemplu, ii poti spune orice problema fara rusine, simti ca, chiar te intelege si asta iti da incredere.
Suck întreabă: