Pai nu e complicat Pai... Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul.
Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Originile lui sunt însa mult mai depărtate și le găsim în unele jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu și în jocurile dinamice folosite în școlile din centrul și nordul Europei la începutul secolului XIX. În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli ca material didactic, rod al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică. Părintele handbalului modern este considerat a fi profesorul german de educație fizică Carl (sau Karl) Schelenz,[1]care a introdus reguli și care a folosit un teren de aceeași mărime cu cel de fotbal. Pe atunci o echipă avea 11 jucători.
Caracteristici generale
Dimensiunile terenului de joc
Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri și lățimea de 20 metri și este compus din două spații de poartă și o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt numite linii de margine, iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între barele porții) sau liniile exterioare porții (de ambele părți ale porții). În jurul terenului de joc trebuie să existe o zonă de siguranță, cu o lățime de cel puțin 1 metru de-a lungul liniilor de margine și 2 metri în spatele liniilor exterioare porții. Caracteristicile terenului de joc nu trebuiesc modificate în timpul jocului, astfel încât una dintre echipe să fie avantajată.
[modifică]Porțile
În centrul fiecărei linii exterioare a porții se găsește o poartă. porțile trebuie să fie solid ancorate de podea sau de pereții din spatele lor. Porțile au la interior o înălțime de 2 metri și o lățime de 3 metri. Barele verticale ale porții sunt unite de o bară orizontală în partea superioară. Partea posterioară a barelor porții trebuie să fie aliniată cu muchia posterioară a liniei de poartă. Barele verticale și bara transversală trebuie să fie pătrate în secțiune, cu laturile de 8 cm. Pe cele 3 laturi care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie vopsite în 2 culori contrastante, care să fie diferite și de culorile din jurul porții. Porțile trebuie să aibă o plasă, atașată în așa fel încât o minge intrată o dată în poartă să rămână acolo.
[modifică]Liniile terenului de joc
Toate liniile terenului fac parte integrantă din spațiile pe care le delimitează. Liniile de poartă vor avea 8 cm lățime între barele porților, în timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm lătime. Liniile dintre două suprafețe adiacente pot fi înlocuite cu culori diferite între suprafețe adiacente ale podelei.
În fața fiecărei porți este un spațiu de poartă. Spațiul acesta este delimitat de o linie a spațiului de poartă (linia de 6 metri), care este trasată astfel:
O linie de 3 metri lungime direct în fața porții; această linie este paralelă cu linia de poartă, și la la 6 metri distanță de aceasta (măsurată de la muchia posterioră a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei spațiului de poartă);
Două sferturi de cerc, fiecare cu o rază de 6 metri (măsurată de la colțul interior posterior al stâlpilor porții), care fac legătura între linia de 3 metri lungime și linia exterioară a porții.
[modifică]Linia de 9 metri
Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie intreruptă, trasată la 3 metri în afara liniei spațiului de poartă. Atât segmentele de linie cât și spațiile dintre ele măsoara 15 cm.
[modifică]Linia de 7 metri
Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia de poartă și aflată la 7 metri de aceasta (distanță măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 7 metri).
[modifică]Linia de restricție
Linia de restricție (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie cu lungimea de 15 cm, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia de poartă și la 4 metri distanță de aceasta (măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 4 metri);
[modifică]Linia de centru
Linia de centru unește mijlocul liniilor de margine.
[modifică]Linia de schimb
Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare echipă, se întinde de la linia de centru până la un punct aflat la o distanță de 4.5 metri de aceasta. Acest punct al liniei de schimb este marcat de o linie paralelă cu linia de centru și care se întinde pe o distanță de 15 cm înauntru liniei de margine și 15 cm în afara liniei de margine (înauntrul și în afara terenului de joc).
[modifică]Mingea
O minge de mărimea A III
Mingea este sferică și trebuie să fie confecționată din piele sau din material sintetic. Suprafața nu are voie să fie alunecoasă. Deoarece în general este manevrată cu o singură mână, mărimile oficiale variază depinzând de vârstă și sexul echipelor.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Cuceresc medalii de aur, argint sau bronz.
TEHNICA JOCULUI
Handbalul este un joc de echipa, aceasta fiind alcatuita din 7 jucatori (6 jucatori de camp si 1 portar) dar pe foaia de arbitraj pot fi trecuti 12 jucatori; cei 5 jucatori, de rezerva, pot schimba, oricand in timpul jocului, pe cei din teren. Jocul consta in incercarea de a introduce mingea in poarta echipei adverse si de a apara in acelasi timp propria poarta impotriva atacurilor adverse. Mingea se joaca cu mainile, dar este permisa atingerea ei cu orice parte a corpului (cu exceptia picioarelor de la genunchi in jos); portarul poate folosi si picioarele pentru a-si apara poarta.
Jucatorul, in posesia mingii, are dreptul sa se deplaseze maximum 3 pasi cu mingea in mana, dupa care trebuie sa o paseze. Pentru parcurgerea unei distante mai mari, jucatorul trebuie sa dribleze ca la baschet. Mingea poate fi tinuta in mana maximum 3 secunde. La inceputul fiecarei reprize, sau dupa marcarea unui gol, jocul se reia de la centrul terenului, de catre echipa care a primit golul.
Dupa trecerea timpului de joc a primei reprize, echipele isi schimba terenurite pentru a se juca repriza a doua.
Meciul este condus de 2 arbitri, ajutati de un secretar si un cronometror. Terenul de joc cuprinde un camp de joc avind forma unui dreptunghi si doua spatii de poarta. Poarta este asezata pe mijiocul fiecarei linii de fund (linia de poarta) si are dimensiunile de 2 m inaltime si 3 m latime, fiind prevazuta cu plasa. Spatiul de poarta este zona aflata la 6 m in fata portii, in care nu poate actiona decat portarul.
Linia de aruncare libera este marcata intrerupt la distanta de 9 m in fata portii; linia de aruncare de la 7 m se afla in fata fiecarei porti.
Mingea este confectionata din piele sau material sintetic, avand o circumferinta de 58-60 cm si o greutate de 425-475 gr; pentru femei si juniori mingea este de 54-56 cm si de 325-400 gr. Jocul de handbal permitand o angajare directa intre adversari poate deveni dur si periculos; pentru a preveni aceasta deformare nedorita a jocului, regulamentul este foarte exigent in ceea ce priveste actiunile periculoase ale jucatorilor.
Elementele tehnicii de baza sunt urmatoarele: pozitia fundamentala a jucatorului, miscarea sa in teren, tinerea, prinderea si aruncarea mingii, driblingul, fentele, aruncarea la poarta, care poate fi de pe loc, din alergare sau saritura, scoaterea mingii de la adversar, blocarea de catre aparatori a aruncatorilor la poarta si tehnica de aparare a portarului.
In lumea handbalului, multi jucatori romani au contribuit direct la imbogatirea continutului tehnicii sportive, stilul lor de joc creand noi procedee tehnice, asa cum au fost: Virgil Hnat cu aruncarea prin evitare, Maricel Voinea cu «efectul Maricel», Vasile Stinga, prin «plutire» si prin varietatea aruncarilor din saritura, Cornel Penu si N. Munteanu, portari celebri care au ridicat valoarea acestui post.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
