Cum sunt de fapt? Multe persoane mi-au spus că sunt narcisist si ca ma gandesc numai si numai la mine in proportii de 100% .
Dacă cineva imi face un compliment eu o sa raspund cu "ma bucur ca ai observat" ori "nu esti singura persoana care a remarcat" uneori raspund simplu cu un "multumesc" dar adeseori imi place sa mi bat joc de persoanele respective. Si asta ar mai fi o chestie, daca cuiva i se intampla ceva eu o sa rad si n-o sa-mi para rau de acea persoana. Acum putina vreme i-a murit mama unui fost coleg, colegul ala era genul foarte rau cu toata lumea. Nu am fost trist sau ceva si nu m-am dus sa-l consolez, m-a intrebat cineva daca vreau sa merg la înmormântare, evident n-am mers pentru că nu-mi pasa
Altceva... se intampla ca uneori cand se scrie la tabla colegul din spatele meu nu vede de mine si imi spune sa las capul mai jos ca sa vada el ultimul rând de pe tabla. Eu nu ma dau intr-o parte Sau las capul, ma întorc la el si ii spun cu un zâmbet d-ala sadic "ce ai zice sa te miști putin ca sa vezi si sa ma lasi in pace?". Stiu ca dupa m-a rugat iar si i-am raspuns mai aspru "SI CUM VREI TU CA EU SA SCRIU? SA STAU CU CAPUL PE BANCA?" După a văzut că n-are cu cine sa vorbeasca .
Pana si ai mei mi-au spus că sunt egoist si nu-mi pasa de restul.
Este asta o problema? Am 16 ani si sunt băiat (daca are vreo importanta) .
Tin sa mentionez ca am fost dintotdeauna timid, cel puțin în generala. După ce am intrat la liceu am incercat sa ma schimb. Si acum sunt timid dar incerc sa ma comport altfel. La început eram mai drăguț cu toata lumea dar ma luau de fraier si profitau.

Termini gradinita si te apuci de scris amintiri din gradinita, esti bun

In cazul tau, conform exlicatiilor tale, nu-i narcisim doar aroganta, infumurare, snobism, prostie.

Păi comportamentul pe care îl ai nu e tocmai ok.
Așa cum spune și AnaMaria50 nu are nici o legătură cu narcisismul.
Totuși ar trebui să fii un pic mai educat cu cei din jur pentru că nu ți-au greșit cu nimic.
Vezi să nu regreți mai târziu dacă te vor ignora cei din jur.

O sa ajungi pe la 20 de ani uitandu-te inapoi si regretand tot comportamentul asta arogant. Nu atitudinea asta te face "smecher", respectat sau placut de restul. Liceul e oricum o jungla penibila in care se creeaza ierarhii si fiecare incearca sa iasa in evidenta ca sa fie popular, si nu prin metodele bune. Sa fi arogant, sa dai replici ce crezi tu ca sunt smechere, sa faci misto de altii, sa faci glume de genu (foarte proaste crede-ma) nu te face altceva decat un arogant prost crescut. Ai incredere cand iti spun ca lumea va incerca sa te ia de fraier mereu in viata, nu numai in liceu si nu numai cand esti dragut cu ceilalti. Sa fi amabil inseamna sa demonstrezi ca parintii tai si-au facut treaba. Mereu cand vad o atitudine de genul nu pot decat sa blamez parintii pentru ca ei sunt de vina ca nu au educat cum trebuie sau nu au incercat sa corecteze. Nu te lasa prostit de anturaje ieftine de liceu sau de ideea de popularitate. Vrei sa stii unde a ajuns cel mai popular baiat din liceul la care mergeam eu? Somer la 23 de ani, un fatalau pe care nu-l baga nimeni in seama. Nu-i va pasa nimanui cat de tare ai fost tu in liceu, din contra, colegii te vor tine minte mereu un arogant. Mie personal mi se pare trist ca la 16 ani astea sunt problemele tale si repet, tu evident faci ce vrei, dar oricum va veni o vreme cand te vei uita inapoi si vei regreta fiecare aroganta, din simplul fapt ca vei realiza ca de fapt te-ai facut de ras in tot acel timp in care tu credeai ca esti smecher.