Cum v-ati petrece ultimele 2 luni de viata in cazul in care ati avea cancer si nu s-ar mai putea face nimic?

Daca nu ar fi fost cancer probabil as fi facut ceva extrem, ceva ce nu am putut face de-alungul vietii, gen: saritura cu parasuta, bungee-jumping sau motocross... Dar in cazul asta este ceva mai delicat. Pentru inceput as incerca sa imi cer iertare de la toti carora stiu ca le-am gresit pentru a pleca cu sufletul impacat pe lumea cealalta si sa las in urma o impresie mai buna.Si cam atat, desi este o intrebare foarte buna care mi-a mai dat de gandit.

Sall m-as ruga la dumnezeu sama ierte de pacate pentru ca viata nuse termina pe pamant este doar inceputul

2 luni de viata? Mi-as scrie o lista cu dorinte si as incerca sa le indeplinesc chiar daca ar fi intr-un mod nebunatic si pueril, chiar daca ar fi doar tentative care pot provoca doar amuzamentul. M-as impaca si as cere iertatre tutoror persoaneleor pe care le-am neindreptatit si care m-au neindreptatit, pentru ca pana la urma, iar eu am sa ajung pana la urma in 2 luni, ce mai conteaza a cui este vina? M-as apropia de familie si i-as lasa sa ma dadaceasca mai mult ca de obicei, as incerca sa ii fac sa se simta mai bine, sa ii inteleg si m-as asigura ca au un plan pentru ceea ce vor face in continuare. Poate le-as cumpara un bilet pentru o vacata dupa moartea mea. Le-as scrie fiecaruia o scrisoare speciala prin care sa le multumesc ca au fost familia, prietenii, stelele, ingerii, si bucuriile vietii mele. As incerca sa fac cat mai mult bine cu putinta, mi-as darui lucrurile, as ajuta cum pot, nu as spune nu. As sari in mod sigur cu parapanta fiindca nu as mai avea nici o teama. La inceput probabil imi va fi foarte frica de moarte, voi considera ca totul este nedrept, dar, vazand totate momentele in care eu am fost nedreapta, cine poate judeca soarta? As incerca sa nu fiu artagoasa, fiidca nu as avea timp pentru ura. Si in ultimul rand, dar niciodata cel din urma, m-as ruga mereu la Dumnezeu multumindu-I pentru calatoria surprinzatoare a vietii mele, multumindu-I ca mi-a fost intotdeuna alaturi si pentru toate datiile cand m-a iertat, si mi-as cere iertare pentru multele mele pacate pe care le-am aruncat in oceanul iubirii care L-a aratat fata de mine. As incerca sa ma revansez, desi stiu ca aceasta este imposibil, fata de El cu cat pot mai mult. As sta in soare si as zambi si as face piruete, am auzit ca atunci oamenii sunt cei mai curajosi.