Cum va intelgeti voi cu parintii? Sau daca aveti si bunici.
Cu tata ma inteleg bine, mai ales ca nu mai sta cu noi acum, dar de ceva timp zilnic am prbleme cu mama si bunica

Avem viziuni diferite, si ne certam foarte des. Mi se pare ca ma forteaza sa imi impun gandirea lor.
Nu am dreptul sa-mi dau cu parerea in ceva ce ma priveste pe mine insami.
Si nu sunt vreo aeriana din-aia care sa nu fie in stare sa poarte o discutie sau sa vorbeasca normal. Pur si simplu deciziile importante din viata mea sunt luate de altii, nu conteaza parerea mea, cum zic ele asa e bine.
Si stiu ca nu e, ca nu o sa reusesc unde vor, dar asta se va vedea mai tarziu.


Dar in general, gandirea lor mi-e impusa mie, desi nu o accept.Doamne iarta-ma dar am ajuns sa urasc uneori lucrul asta, si in final sa imi urasc prezentul. Mi se duce pe apa sambetei toata pofta de viata, de o schimbare sau chiar de a vrea ceva pentru mine, pentru ca stiu ca nu sunt pe cont propriu.Stiu ca ma afecteaza in prezent si ma va afecta pe viitor atitudinea lor posesiva.Stiu ca au facut sacrificii(mai ales mama)sa imi ofere oarecum tot ce am avut nevoie, desi nu s-a intamplat chiar asa, si le multumesc. Dar de aici si pana la a cosidera ca esti stapan pe viata copilului tau e cale lunga. Daca ar fi dupa mama, cum mi-a zis si azi nici parul meu nu-mi apartine.Si de aici bineinteles a plecat scandal.Nu am cerut sa plec prin discoteci, sa ma duc nu stiu unde sau alte nebunii, pentru ca nu ma pasioneaza, nu sunt genul deocamdata.

2 intrebari:mai sunteti in situatia asta? ce ma sfatuiti?

Toate adolescentele sunt in aceasta situatie
dar trece cu timpul

4bb4,merci pentru raspuns

Nu mai am de spus decat ca e nasol si m-am saturat! Imi vine sa ma fac mica mica de tot si sa nu-i mai vad, sa nu-i mai aud sau si mai bine sa ma duc undeva sa nu ma gaseasca vreo 2 luni!

Buna. Mda, am citit si sa stii ca nu esti singura in aceasta situatie. O mare parte dintre adolescente patesc exact la fel. Iar asta, pentru ca parintii considera ca inca sunt niste copii care nu pot face fata singuri vietii. Ei nu vor sa fie spectatori in viata ta, ei vor sa fie chiar...regizorii(ca sa zic asa). Okai, calmeaza-te. Vorbeste deschis cu mama ta sau bunica (care reactioneaza mai bine si e mai intelegatoare) si spune-le exact ce crezi. Stiu ca e greu, dar te vei simti mai bine dupa ce vei discuta cu una dintre ele. Daca nu reactioneaza bine, nu te lasa. Impune respect. Nu incerc sa zic ca ar trebui sa fii obraznica, niciun parinte nu vrea asta dar pur si simplu spune-ti punctul de vedere. Inca ceva: Esti cumva majora? Daca da, mentioneaza si asta cand vorbesti cu ele si le vei pune pe ganduri.
Succes! >

Si am trecut si inca trec prin asta si e foarte greu sa stii... dar in fond parinti iti vor doar binele chiar daca sunt cicalitori. ei vor sa va maturizati si sa invatati ce ei nu au putut ca prin noi sa isi vada visele implinite de accea noi facem ce spun ei si sa va dau un sfat prietenesc. faceti-le cat mai multe bucurii parintilor si bunicilor vostri pentru ca nu se stie cand o sa ramaneti singuri si pe urma ce o sa faceti?