Dati-mi si mie toate rolurile virgulei si ale semnului exclamarii, va rog frumos

Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic o pauză între părți de propoziție sau între propozițiile unei fraze, despărțindu-le pe baza raporturilor sintactice.
Virgula se folosește în scrierea multor limbi — toate limbile scrise cu alfabetul latin și o parte din celelalte — pentru a structura fraza și propoziția și a evita posibilele ambiguități. Astfel, virgula joacă un rol similar cu pauzele, variațiile de ritm și intonația în limba vorbită. Utilizarea virgulei diferă de la o limbă la alta, lucrările normative ale fiecăreia impunând reguli mai mult sau mai puțin precise în care virgula este obligatorie, opțională sau nepermisă. Matematică:

În scrierea numerelor, virgula separă partea întreagă a unui număr de partea sa fracționară. De exemplu: 3, 14159.
În aritmetica englezească, virgula se folosește pentru separarea ordinelor de mărime, iar punctul pentru separarea părții întregi de partea fracționară. Numărul cincisprezece milioane se va scrie „15, 000,000"
Muzică:
Virgula este un semn scris în partea de sus a unui rând melodic, care arată când trebuie făcută respirația în timpul interpretării vocale iar în muzica instrumentală indică frazarea.

Semnul exclamării, numit și semnul mirării, marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative. El arată astfel: „!". Se pune, de asemenea, după interjecțiile și vocativele care exprimă stări afective și sunt considerate cuvinte (sau părți de frază) independente. Când interjecția are, în același timp, sens exclamativ și interogativ, semnul exclamării este însoțit de Semnul întrebării. Se folosește după un substantiv în cazul vocativ.

Virgula :
Marchează coordonarea prin juxtapunere a două propoziţii principale; este folosită pentru coordonarea termenilor unei repetiţii ori enumeraţii; marchează o pauză în vorbire; separă pronumele în vocativ de o apoziţie dezvoltată.

Semnul exclamării :
Izolează vocative şi interjecţii; înlocuieşte virgula atunci când vorbitorul foloseşte o intonaţie exclamativă; marchează sfârşitul unei propoziţii imperative / exclamative.

Virgula cand se desparte un cuvant de o formula de adresare si cand se enumera ceva,iar semnul exclamarii cand se da o porunca, saluti, multumesti, strigi, exclami etc.

Sper ca te-am ajutat!