Dati-mi si mie, va rog, un referat despre metode contraceptive si boli cu transmitere sexuala. am nevoie urgenta de ele pentru ora de biologie. va multumesc anticipat! dau funda si trei voturi.

Metode hormonale, cum ar fi pilula contraceptiva, injectii hormonale cu efect contraceptiv, patch-uri (plasturi) hormonale cu fixare pe piele si inele vaginale contraceptive. Dispozitivul intrauterin Mirena (DIU), contine de asemenea hormoni (in acest caz progesteron). Contraceptia prin folosirea metodelor hormonale are rezultate foarte bune, previne sarcina prin stoparea productiei lunare de ovule (celule sexuale feminine) si poate, de asemenea, sa atenueze manifestarile neplacute care apar in timpul menstruatiei (dureri abdominale, crampe,etc).

Dispozitivele contraceptive intrauterine (sterilet). Un astfel de dispozitiv se introduce prin vagin si cervix (colul uterin) pana in uter. Poate opri sperma in drumul acesteia catre ovul si poate stopa, de asemenea, implantarea ovulului deja fertilizat. Dispozitivele intrauterine au o eficacitate foarte buna pentru 5 pana la 10 ani de la implantare si prezinta o eficacitate si siguranta mult mai mare decat prezentau acum cateva decenii. Dispozitivul intrauterin Mirena poate ajuta si in cazul disconfortului din timpul menstruatiilor.


Metodele de bariera, precum, prezervativele, diafragmele, calotele (capisoanele) cervicale, buretii si spermicidele. In general, aceste metode nu sunt la fel de eficiente precum dispozitivele intrauterine sau metodele contraceptive hormonale. Pentru a creste eficienta unei metode de bariera, este indicata asocierea unui spermicid, care omoara spermatozoizii inainte ca acestia sa treaca de cervix. Posibilitatea ca partenerul sexual sa fie purtatorul unei boli cu transmitere sexuala (venerica), face necesara utilizarea prezervativului.


Planningul familial (contraceptia prin metoda calendarului) este eficient doar in cazul utilizarii atente. Nu este recomandata utilizarea acestei metode in cazul in care se doreste o contraceptie sigura. Metoda calendarului necesita cunoasterea amanuntita a zilelor fertile de pe parcursul ciclului menstrual (studierea semnelor de fertilitate, temperatura corporala, pentru cel putin 2 luni consecutive). Este interzis contactul sexual neprotejat in zilele fertile ale ciclului menstrual. In cazul adolescentelor active sexual, nu este indicata aceasta metoda, datorita dificultatii in determinarea exacta a perioadei fertile.


Contraceptia permanenta, precum vasectomia sau ligatura chirurgicala a trompelor uterine, confera o protectie permanenta impotriva unei sarcini nedorite (totusi, foarte rar aceste metode pot fi ineficiente). Aceste metode contraceptive se realizeaza doar in cazul in care persoana in cauza este sigura ca nu mai vrea copii niciodata.
In momentul alegerii unei metode contraceptive este foarte important sa se ia in considerare daca aceasta se potriveste persoanei in cauza si stilului de viata al acesteia.


De exemplu, in cazul unei femei necasatorite care nu planuieste sa creasca un copil singura, este recomandabil ca aceasta sa foloseasca o metoda contraceptiva cat mai sigura.
Cand se alege o metoda contraceptiva este indicat ca persoana in cauza sa se gandeasca daca vrea sa intemeieze o familie si, de asemenea, cand doreste sa se intample acest lucru. Cu toate ca o femeie poate ramane insarcinata in momentul intreruperii oricarei metode contraceptive (uita sa-si administreze pastilele contraceptive cateva zile), unele femei raman insarcinate doar dupa cateva luni de la intreruperea contraceptiei cu doze mari injectabile hormonale (Depo-provera) sau folosirea anticonceptionalelor cu incarcatura hormonala mare. Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise si pe alte cai. Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem intilni: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mama la fat, etc.

Aceste boli pot fi clasificate in doua mari categorii:
Bolile cu transmitere sexuala majore, din care fac parte:
- sifilisul
- gonoreea sau blenoragia
- sancrul moale
- granulomul inghinal
- limfogranulomatoza inghinala
Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte:
- uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de chlamydii, mycoplasme,candida albicans, tricomonas vaginalis)
- tricomonaza urogenitala
- candidozele urogenitale
- herpesul genital
- vegetatiile veneriene
- molluscum contagiosum
- scabia
- pediculoza
- unele forme de hepatita virala.

In ultimul deceniu, infectia cu HIV, cea mai periculoasa infectie, alaturi de sifilis, a provocat epidemii fara precedent.
Exprimarile clinice ale bolilor cu transmitere sexuala apar mai ales in regiunea genitala, dar pot fi evidente si in cavitatea bucala, pe tegument sau la nivelul ochilor - conjunctival.
In zona genitala, simptomele se manifesta prin secretii neobisnuite, dureri in zona pelviana, arsuri, prurit, senzatie de iritatie, dureri in timpul actului sexual (dispareunie) sau la urinare (disurie). Prezenta tuturor acestor simptome nu este obligatorie - unele dintre ele disparand de la sine, desi infectia ramane in organism pana la tratare sau cronicizare.
Primul pas in tratarea bolilor cu transmitere sexuala este consultul medical si diagnosticarea corecta. Nu este recomandat tratamenulul empiric sau ca urmare a consultarii altor surse de informare neoficiale de multe ori incorecte. Medicul poate fi unul de familie in prima faza ce va va trimite la un specialist in boli dermato - venerice, care va face analize si va aplica tratamentul corespunzator. Acest tratament trebuie continuat pe toata perioada recomandata, chiar daca simptomele dispar, iar actul sexual poate fi reluat dupa 3 zile de la incetarea tratamentului in conformitate cu recomandarile medicului specialist.
Riscul de infectare cu aceste boli este mai mare in contactul sexual cu mai multi parteneri, atunci cand nu este folosit prezervativul ca mijloc de protectie si cind sunt utilizare droguri injectabile intravenos, cand partenerul se drogheaza sau are la randul lui mai multi parteneri sexuali.
Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital - in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate:
- latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive
- forme de trecere intre secundar si tertiar, etc.
Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele, etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor.
Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema - simptomele pot aparea in 3 - 6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare in masa.

GonoreeaSus
In cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual: secretii abundente galben - verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani - dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt fimozele, prostatite, stricturi uretrale, etc. Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a obiectelor sanitare, prosoape, bureti, etc. Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si in cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata, tratamentul este de scurta durata.
Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare, prezentand un risc mare de contaminare.

ChlamydiaSus
Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta bacterie traieste doar in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii, etc). Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea ce priveste tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre 14 - 21 de zile, constand in antibioterapie tintita.

ScabiaSus
Aparitia scabiei presupune prezenta unui parazit femela care sapa un canal in piele in care depune 2 - 3 oua pe zi timp de o luna, ceea ce determina prurit tegumentar si iritarea pielii – leziuni de grataj. Transmiterea acestui parazit se face atat pe cale sexuala, cat si prin contacte curente - gen folosirea in comun de lenjerie si haine. Simptomele sunt reprezentate de mancarimi (prurit localizat) pe fata interioara a mainilor, intre degete, in regiunea sanilor si a organelor genitale. In privinta tratamentului, acesta se aplica atat partenerilor sexuali, cat si persoanelor care coabiteaza cu cei infectati cu scabia. Lenjeriile si obiectele personale folosite de persoanele infectate necesita dezinfectarea.

SIDASus
SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un deficit a sistemului imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata – infectii oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori – forme de cancer. Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.
Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.
Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate, zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care acesta se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi