De aproape o luna m-am certat cu prietenele mele. De fapt, nu ne-am certat. Am avut o discutie si de atunci nu mai am incredere in ele deloc.
Si.nu ma asteptam la asta, dar ma simt foarte singura. Mi-am dat seama ca sunt foarte sensibila;. Ok, eram si inainte, dar cel putin exista cineva care sa ma asculte. Acum, chiar nu mai am pe nimeni.
Nu mai sunt cea de inainte.
As plange intruna. Chiar si de la chestii banale. De exemplu, azi cand am auzit melodia lui Guess Who - "Tot mai sus" am inceput sa plang.

Si tata. Off... Tatal meu bea de cand ma stiu. Dar de ceva timp, nu mai suport! Nu mai pot.Nu mai vreau sa il vad beat. Nu mai vreau sa aud numai certuri. Ma doare foarte tare. Simt ca il uras.Totusi stiu ca nu e asa. E tatal meu totusi si il iubesc dar cand il vad cum urla si zbiara si da cu pumnii in masa.

De ce m-am hotarat sa scriu pe TPU?
Pai.simt nevoia sa vorbesc. Si prin scris, ma descarc (mai mult sau mai putin) Si mi se pare urat sa imi vars frustrarile aici, dar chiar nu mai pot sa tin in mine. Simt ca o sa innebunesc. Imi vine sa zgarii cu unghiile pe o tabla de sticla sau sa dau un pumn unei usi de lemn.

Si cand am crezut ca mi-am gasit si eu o prietena... Ok, va explic: Luna trecuta, dupa ce m-am certat cu prietenele mele de 8 ani [:-|] am vorbit cu o fata din alt oras (ne cunoastem :d Nu e o straina) pe facebook [are 24 ani.btw, eu am 15] I-am povestit de prietenul meu, de care ma despartisem. [((((( Da, m-am despartit si de prieten. Could it be worse?]

Si mi-a spus ca de cate ori am nevoie sa vorbesc cu cineva, va fi acolo. OK. Era bine. Aseara i-am trimis un mesaj si i-am spus ca as vrea sa ii spun ceva. Ca am nevoie de un sfat. Si nimic.
Azi a fost pe chat, deci nu e din cauza ca nu a intrat pe fb sau din cauza lipsei de timp. Nu vreau sa fiu nici nesuferita sau stresanta.

Ce pot sa fac? Sincer, chiar m-au ajutat sfaturile ei si mi-ar place sa ramanem prietene dar oare pot avea incredere in ea? Oare chiar vrea sa ma ajute? Da' atunci de ce si-a pierdut timpu' cu mine? Doar pentru. ca i-am dat "like"?

Eu pur si simplu simt ca nu mai rezist... Mi-ar place sa vorbesc cu un psiholog, dar...

Voi ce credeti? Ce ar trebui sa fac?
Orice sfat va fi binevenit si va multumesc anticipat. Va multumesc si ca ati citit. :*

Ceea ce ai facut acum este bine! Aici,pe TPU, poti sa-ti racoresti sufletul si sa spui tot ce te doare si te deranjeaza,mai ales ca nu te stie nimeni! O sa-ti gasesti prieteni si aici pe TPU! Sunt sigura! Faptul ca in familie tatal tau este factorul destabilizator si stresant, este foarte rau! Din pacate nu ai alta solutie decat sa induri, pentru ca esti foarte tanara! Daca te-ai despartit de prieten...asta nu este chiar asa o mare tragedie,ca mai sunt destui baieti pe lumea asta,trebuie numai sa ii vezi!
Ar fii bine sa vorbesti cu un psiholog, caci se pare ca s-a umplut paharul si nu stii sa gestionezi situatia! Mergi intai la cel de la scoala! Este mai la indemana si este gratis.
Cu ceva timp in urma am fost si eu intr-o situatie asemanatoare,in care simteam ca nu mai pot avea incredere in nimeni,ca toti imi fac rau,ca nu mai pot sa iert! Intamplator a intrat un preot in casa mea(era inainte de Boboteaza si trecea cu stropitul) si m-a intrebat ce mai fac! I-am spus ca nu prea bine si ca nu mai pot sa iert! N-o sa uit niciodata figura care a facut-o acel preot, care a facut un pas inapoi si si-a pus mana la gura zicand:"nu este bineee, nu este bine deloc"! Si mi-a zis sa trec pe la biserica.Eu nu sunt omul care sa merg prea des pe la slujbe, mai merg si aprind cate o lumanare pentru mortii mei! Dar m-am dus! Este adevarat ca problemele mele erau grave si nu s-au terminat bine,dar am avut puterea sa le suport si sa indur ceea ce a urmat! Uneori simpa intrare intr-o biserica,atunci cand esti zbuciumat sufleteste, o rugaciune la o icoana, te ajuta sa te linistesti si sa te calmezi. O sa treci de asta, fii sigura!

Păi... deşi tot ce ai spus tu mai sus poate fi catalogat ca oribil, există şi o parte bunicică. Astea sunt lecţii de viaţă care îţi vor forma caracterul şi te vor face mai puternică. Încearcă să zâmbeşti atunci când îţi vine să plângi şi cu timpul îţi vei reveni.
În privinţa prietenelor tale, păi, sunt cam în aceeaşi situaţie doar că eu nu pot să renunţ la legătura cu una dintre prietene, ţin destul de mult la ea. Încearcă să mai purtaţi o discuţie şi observă dacă merită şi ele o a doua şansă; iar dacă vezi că totul e în van, pleacă de lângă ele cu zâmbetul pe buze. Nu sunt singurele persoane care îţi vor fi prietene, crede-mă. Fă tot ce poţi să-ţi fie şi ţie bine, nu numai altora.
În privinţa tatălui tău... ia ceea ce face el drept un exemplu negativ şi apropie-te de mama ta, sunt sigură că nici ei nu-i e bine. Perioada asta o să treacă şi cu părinţii nu o să stai toată viaţa. Iar deşi tatăl tău se comportă aşa, nu spune că-l urăşti. Încearcă să-i vezi şi calităţile şi va fi mult mai bine.
În cazul prietenului procedează exact ca în cel al prietenelor. Discută cu el şi dacă merită, încearcă să vă împăcaţi. Dacă nu merită, spune-i "pa" şi lasă-l.
Prietena ta virtuală poate e ocupată, având în vedere vârsta sa. Ai să vezi că mai apoi veţi discuta iar.
În rest, priveşte totul cu alţi ochi, gândeşte-te mereu la partea bună, deşi nu e uşor. Eu rareori fac asta, dar când reuşesc, îmi e extrem de bine.
Baftă!
P.S.: dacă vrei să te descarci sau orice altceva, lasă-mi un mesaj cu ID-ul tău. sunt fată şi poate poţi vorbi mai uşor, nu ştiu.

Cred intr-adevar ca ar trebui sa vb cu un psiholog.Si iti mai dau un sfat. Nu toti oamenii sunt de incredere.si eu m-am saturat de cearta.Cand sunt cu bunicii mereu aud certa.sincer si eu m-am saturat, si eu as avea nevoie de un psiholog sau poate doar de o prietena, daca vrei sa vb idul meu de mess:andru_andreiutza15@yahoo.com

Ar trebui sa iti cauti alti prieteni de varsta ta si din experienta proprie iti zic : atunci cand tatal tau striga ignora-l si eventual pleaca afara... nu-l baga in seama un timp si o sa vezi ca se satura (asa am procedat cu bunicul si a mers). Daca ai nevoie sa vb cu cineva lasa-mi numele tau de facebook sau id-ul

Buna crissxd sfatul meu e sa-ti alegi prieteni cu grija pentru ca in ziua de astazi nu poti avea incredere in orcine,lumea in ziua de astazi a devenit foarte rea pana si prieteni cei mai apropiati te vorbesc pe la spate si se rad de tine, nu este bine si nu mai poti avea incredere deplina odata ce o prietena dea ta sau prietenele tale teu tradat, cu timpul le vei ierta tu dar no sa le uiti ai sa vezi.Cel mai bine ar fi sa nu ai incredere in ori cine care-ti inspira incredere si sa sa-ti sati alegi prieteni.Cat despre tatal tau ar tebui sa nu bagi inseama o perioada de timp poate asa o sa se sschimbe.Si daca chiar vrei sati povestesti necazurile sa te desscarci spuneile la o ruda apropiata care sti ca tine la tine, ea nu te va povesti si o va durea de tine.

Hei! In primul rand calmeaza'te si ia'o usor. Fiecare trecem prin perioade de tot felu.Viata asta e plina de urcusuri si coborasuri.Nu fa o tragedie din asta. Incearca sa te distrezi cum poti.Totusi varsta de 15 ani e o varsta frumoasa. Daca vrei imi poti lasa idul, sa mai povestim.Sunt sigura ca vor veni si vremuri mai bune.incearca sa iti faci prieteni noi.Iesi in oras, implica'te in tot felul de activitati astfel sa uiti si de cei de acasa, si de toate problemele, sa iti faci un grup nou de prieteni si tot asa, ia'o usor. :*

Draga CrissXd,
Treci printr-o situatie foarte dificila.Imi pare nespus de rau! Dar nu fi trista...totul va trece doar daca vei comunica cu o persoana draga tie...mama.Ea sigur te va intelege si iti va da multe sfaturi.Si nu trebuie sa ai incredere in aceea fata deoarece nu se stie cine e in spatele acesteia.Si un psiholog este foarte bun. Sper ca ti-am fost de ajutor. Sper sa-ti rezolvi problemele!