anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

De cativa ani tot imi pun intrebarea: merita sa mai traiesc? pur si simplu simt ca nu am pentru ce sa mai traiesc [in afara de parinti, care stiu ca ma iubesc]. Poate vi se pare ciudat ca scriu asta pe net, dar nu am pe nimeni care sa ma intelega cu adevarat.Ma gandesc ca poate cineva de aici se afla in situatia mea.

Nu-mi merge nimic bine.La scoala sunt ff timida cand ma asculta sau ma pune sa citesc.Nu stiu de ce, dar imi este teama sa nu ma incurc si sa rada toti de mine.Parca nu mai pot sa scot niciun cuvant si incepe sa-mi transipire mainile.Chiar nu stiu de ce mi se intampla asta...
acum cativa ani nu eram asa. din contra ma duceam cu drag la scoala si invatam bine.acum imi este frica sa mai raspund la ore.
Din cauza asta n-am avut prieten pana acum.Toate colegele/prietenele mele au avut.
Pur si simplu, nu stiu cum sa intru in vb cu baieti.

As vrea sa stiu daca se mai afla cineva in situatia asta si daca este dispus/a sa vorbim.

6 răspunsuri:
| oz a răspuns:

De ce trebuie sa ne raportam mereu la alti? Daca unele fete au prieten la 12 ani...trebuie sa am si eu? Daca nu, sunt defecta.Adica ce fac ele e bine si ce fac eu e prost? Daca va ghidati viata dupa acest criteriu...

Timiditatea? uite-te la cel din fata ta si ai sa vezi ca nu are nimic in plus sau in minus.Fii mai sigura pe tine...

| Vizitiul a răspuns:

Probleme cotidiene, da, trec si vin. Pana la urma intra in normalitate, fac si ele parte din acel "tot" numit viata. Te-ai intrebat vreodata: "De ce n-as trai?"

| tennyteen a răspuns:

Sunt in aceeasi situatie dar merita sa traiesti orice ar fi.

| pwp a răspuns:

Nu trebuie sa ai prieten doar puntru ca prietenele tale au! cu cat mai tarziu cu atat mai bine!
si eu sunt fffoarte timida, si la fel ca tine, nu prea am curaj sa ridic mana pentru ca cred ca e gresit!
sper sa rte indrepti.euu incerc!
Succes!love struck

| BlueDreams a răspuns:

Doamne parca m-ai descris pe mine, cu exceptia cateorva lucruri.Am aceleasi intrebari si nu gasesc raspunsuri.Ma simt pur si siplu amortita, lipsita de viata asta doar uneori si extrem de sensibila in ultima vreme.Eram o tipa cu o personalitate puternica, exploziva, preocupata enorm de mult de imagine, sigura pea ea.Insa ma simt... fara chef de nimic, parca inghetata sincer.Nu stiu poate ca adolescenta isi pune amprenta, sunt ata de confuza, nehotarata cu schimbari bruste de comportament. Daca vrei sa vb trimite-mi un msj si iti dau id-ul. Te pup, poate vorbimwinking

| Biby a răspuns:

Si eu sunt in situatia asta! Te rog sa-mi spui numele tau de pe TPU ca sa putem vorbi!