Ziua femeilor a fost sărbătorită pentru prima dată la 28 februarie 1909 în New York, în amintirea unei greve a unui sindicat al femeilor, grevă care avuse loc în 1908. În ciuda a ceea ce s-a pretins mai târziu, pe data de 8 martie nu a avut loc nici o grevă.
În august 1910, cu ocazia Internaţionalei Socialiste reunită la Copenhaga, activistă socialistă garmană Luise Zietz împreună cu colega ei Clara Zetkin propun sărbătorirea zilei internaţionele a femeii, fără a specifica însă o dată anume. Ziua internaţională a femeii a fost sărbătorită pentru prima dată anul următor, în 19 martie 1911. Începând cu anul 1913 femeile din Rusia au sărbătorit ziua femeii în ultima duminică din februarie. În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou. După Revoluţia din Octombrie, comuniştii Alexandra Kollontai şi Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, iar abia la 8 mai 1965 aceasta a devenit zi nelucrătoare.
Ziua Internațională a Femeilor a luat naștere în urma unui protest al muncitoarelor care au cerut reducerea zilei de muncă, salarii mai mari și condiții mai bune de muncă. Se întâmpla în 8 martie 1857. În unele țări, ziua de 8 martie și-a pierdut din semnificația istorică și politică și este doar un prilej pentru ca oamenii să își exprime dragostea și aprecierea față de femeile din viețile lor. Însă Organizația Națiunilor Unite și ONG-urile feministe atrag atenția că această zi ar trebui să amintească de greutățile sociale și economice cu care femeile din întreaga lume se confruntă zi de zi.