De ce ma simt atat de ciudat? De ce ne simtim vinovati,desi stim ca nu ar trebui? De ce ne indragostim mereu de cine nu trebuie si ne pasa atat de mult, care este scopul tuturor bataliilor purtate in sufletul nostru? Oare eu sunt singura care se intreaba asta? Daca exista vreo explicatie pentru toate astea(care sa fie persuasiva) funda este a celui care raspunde si intelege intrebarea asta. Multumesc anticipat! :-)

De ce de ce si iar de ce... Nu putem raspunde la intrebarile astea, cu toate ca nu esti singura care se intreaba! Ce pot spune... suntem oameni. Acele creaturi care iubesc, urasc, plang si rad,,, si se intreaba As fi putut sa te aburesc putin spunandu-ti niste povesti nemuritoare, raspunzandu-ti la toate intrebarile puse de tine, dar crede-ma ca nu te-ar fi ajutat niste raspunsuri care tot ce faceau erau sa te bage si mai mult in ceata. Totusi sunt niste intrebari foarte bune care mi-au dat si mie batai de cap.

Ce virsta ai?
nimeni nu e vinovat pentru faptul ca iubesti....si pina la urma asta e viata, daca nu ne-am indragosti, daca nu am suferi si daca nu ne-am simti vinovati oare ar arata mai interesanta?

Fiindcă aşa vrei tu să fie. Te simţi ciudată deoarece ţi se pare fie că nu eşti ca ceilalţi, fie că ceva ce ai vrut foarte mult nu s-a materializat, şi implicit faci din asta un necaz. La fel şi cu vinovăţia. Dacă simţi remuşcări din cauza a ceva prin care ai trecut, sau ai fost pusă indirect să treci, le simţi pentru că aşa vrei tu. Poţi oricând stopa aceste stări. Iar cu îndrăgosteala e şi mai simplistă treaba, fiindcă atunci când te îndrăgosteşti o faci cu bună ştiinţă, acţionând complet raţional atunci când începi să ai sentimente faţă de o persoană pe care o placi şi care, după opinia ta, e foarte drăguţă. Bătăliile din sufletul tău sunt purtate atunci când observi realitatea, însă refuzi să o accepţi şi continui să crezi că tu deţii adevărul suprem.

Imposibilul întotdeauna pare atractiv. Așa suntem făcuți, complicăm lucrurile în atâtea feluri, cerșim unde ar trebui sa plătim cu indiferența.