Nu ai nici o problemă psihică păpuşă, pur şi simplu aşa eşti tu.Să ştii că mai cunosc persoane de genul tău, mai singuratice, dar nu este nimic rău în asta.De fapt, cred că este mult mai bine să fi aşa, decât să-ţi baţi capul cu alţii, să fi dezamagită şi minţită de persoanele din jur.Concentreză-te în continuare pe studii,muzică şi ceea ce îţi palce ţie să mai faci. Poate că vei întâlni persoane care se potrivesc cu tine, de obicei în locurile pe care le frecventezi tu, adică în biblioteci, parcuri şi vei avea ce discuta cu ele, dacă într-adevăr vrei asta.
Hei. Inteleg perfect ce simti, am si eu perioade din astea. Are dreptate Delicacy, faci parte dintre "cei putini", cum imi place mie sa spun, esti..."un geniu neinteles" care prefera sa-si foloseasca timpul intr-un mod benefic decat sa-l piarda prin locuri populate de turma. Ma bucur ca exista oameni ca tine, ca mine, sa mai puna mana pe o carte sau sa se uite la un film din care sa invete ceva, nu doar la comedii despre adolescenti americani. Ai respectul meu. Ai grija de tine!
Si eu sunt singuratica. Uneori am prieteni, uneori, nu. Nici eu n-am vicii si mie-mi place sa incerc sa evoluez(prin invatat, citit etc).
Cred ca motivul e ca nu vreau sa ma tarasca nimeni in ceva ce nu-mi face placere. Accept sa fac numai ce-mi convine(din punctul de vedere al principiilor mele sau a starii mele de spirit). Lasa-te ghidata de nevoile tale!
Mama a spus ca la varsta asta se intampla sa fii izolat luni intregi la rand. Pur si simplu nu mai corespunzi cerintelor societatii si cu atat mai pregnanta e impresia ca nici societatea nu corespunde alor tale. Te dezamageste la fiecare pas si nu ai puterea sa-i mai dai o sansa prea curand.