De ce oamenii timizi sunt luati drept slabi si doar pentru ca nu raspund cu aceeasi monedă si nu intra in certuri nu sunt considerati,, cool" de catre ceilalți? Vreau parerea voastra sincera.

Cei slabi sunt de fapt aia care te considera pe tine slab, dai dovada de inteligenta daca nu le raspunzi cu aceiasi moneda iar timpul le rezolva pe toate si totul se va intoarce impotriva lor.

Iti pot da exemplu din viata mea: in clasa a 6-a, obisnuiam sa stau prin parc cu copii de varste mai mici, cam de clasa a 2-a. De ce faceam asta? Era mult mai placut sa stai cu niste copii gata sa te asculte si sa fie dispusi sa faca ce vrei tu, decat niste incuiati mental, care si-o tineau numai pe a lor mereu si mereu (asta credeam pe atunci), dar era si o metoda foarte buna de a slabi (in clasa a 5-a, am fost mai ''plinut'', iar la o ora de sport, unul din colegii mei a ras de aspectul meu fizic si de aceea am vrut sa slabesc, jucandu-ma jocuri de genul prinselea, de-a v-ati ascunselea, sau datul in scranciob). Era destul de surprinzator progresul meu! Aveam undeva la vreo 60 kg la varsta de 12 ani, iar acum am tot 60 kg! Cu toate acestea, imi vedeam colegii de la clasele paralele trecand pe langa mine si privindu-ma ca stau cu pusti mai mici decat mine, asta ma facea sa ma simt destul de trist si inadaptabil (si desi nu imi spuneau nimic, se vedea din privirile lor), de aceea am si terminat-o cu iesirile dupa acea vacanta de vara, iar apoi nu am mai iesit de loc, stand numai in casa de cele maim ulte ori. Si mdah, era destul de naspa sa ti se reproseze ''stai cu copii de 8 ani''. Cam pe atunci deveneam introvert si tineam lucruri in mine mai mult si secrete (momentan sunt ambivert, mai precis intervert - tacut afara, vorbaret online). Din aceasta ''poveste'' iti poti da seama ca timiditatea este mai mult dobandita, ca un mecanism de autoaparare si e in regula daca esti timid. Si oricum, crezi ca cei care sunt bagaciosi in seama nu au si ei laturile lor mai tacute si sensibile? De multe ori ne inselam in privinta oamenilor, fiindca nu le acordam suficienta atentie si timp pentru cunoasterea lor. Sa zicem ca vezi niste tipi afara pe banca, foarte galagiosi. Unul din ei mananca seminte foarte repede si le arunca pe jos (nu e prea frumos, dar revenind), poate acesta este felul lui de a spune ''am probleme, va rog, ajutati-ma!'' prietenilor lui, sau sa spunem ca este cineva tot galagios, asa, care se afla in situatia de a se baga in seama cu cineva total strain - este foarte posibil sa faca asta datorita lipsei de atentie pe care i se acorda in familie. N-avem de unde sti ce se intampla cu exactitate si nu trebuie sa judecam oamenii, cu toate ca ei ne gresesc uneori.
Am vorbit totusi cu o prietena de a mea din clasa a 6-a despre acest subiect de mai de mult, si ea crede cam acelasi lucru, doar ca de aceasta data ea ii considera pe cei de varsta ei sau mai mari mai intelepti, pe motiv ca cei mici comenteaza foarte des. Gusturile nu se discuta, cred. E destul de simpatica, poarta discutii destul de mature, dar nu intru in detalii
Faza sta in felul urmator: nu e problema ca cei timizi nu sunt suficient de ''cool'', doar ca cei bagaciosi in seama ii vad ca pe niste mototoli, ei cred ca le sunt superiori prin faptul ca pot vorbi cu oricine fara probleme (insa nu realizaza ca de fapt prieteniile sincere si de durata sunt cheia catre succes). E bine, totusi, ca la greu sa nu te pierzi cu firea si sa stii ce sa ai de facut (genul de timid ideal, exemplu: cand cineva se inneaca tu sa sari sa-l ajuti sau cand nimeni din clasa ta nu stie raspunsul la o problema tu sa fii cel care sparge gheata).
Iti mai pot da un exemplu de al meu, chiar din liceu: in clasa a 9-a, eram foarte selectiv (si inca sunt) in ceea ce priveste colegii cu care voiam sa stau si sa imi petrec timpul liber. A fost nevoie de timp, in anumite situatii nu a fost necesar sa fac nimic, iar in altele sa intervin. Pe la inceput, unele fete radeau de mine si spuneau ca sunt ''tocilar'', ''no-lifer'', ''n-ai o viata sociala'', si la sfarsitul clasei a 9-a au scris pe tabla 3 fete ''Iuli (fiind colegul meu de banca, foarte bun prieten) + Radu = Love'', pentru simplul motiv ca nu am mai vrut sa le dau servetele umede, in ciuda faptului ca le-am spus cu cateva zile inainte (cand le-am mai dat) sa isi aduca de acasa si ele si au ras de mine -_-. Nu am facut nimic, m-am lasat ''calcat in picioare''. Dar intr-a 10-a, pe la inceput, o colega de-a mea mi-a spus pe un ton neplacut ''Unde te grabesti, disperatule!? N-am mai vazut oameni sa se grabeasca sa ajunga la scoala in viata mea!'' si atunci m-am enervat si i-am raspuns (fiindca stiam ca se va repeta daca nu faceam ceva) ''Eu cred ca tu esti disperata de n-ai mai vazut oameni pana acum care sa mearga in pas grabit'', m-am simtit asa bine si nu a mai interactionat negativ cu mine de atunci, ba chiar a inceput sa si rada la anumite replici si glume de ale mele facute cu ceilalti colegi si nimeni nu a mai ras intr-atat de tare de mine cum au facut-o intr-a 9-a, ci doar ma mai tachinau. E drept, inca sunt paranoic, dar mai si las de la sine sa curga anumite lucruri.
Sper ca acestea sa te faca sa intelegi ca oamenii nu sunt rai (majoritatea), indiferent de personalitate, ci doar sunt speciali, in propriul lor fel! ^-^