De ce oare viata ne pedepeste asa drastic? Acu 8 ani la o varsta destul de frageda mi-am pierdut mama fiind bolnava de o boala hepatica...Am ramas in grija bunicii din partea mamei din cauza faptului ca parintii mei erau despartiti...saptamana trecuta am fost anuntata ca mi-a murit tatal......Nu mai am pe nimeni decat pe bunica mea... Oare de ce copii care au parinti nu stiu sa ii aprecieze?

Regretele vin intodeauna prea tarziu.Fiecare are de dus crucea lui. Nu face gesturi necugetate si gandeste-te la oamenii care indura mai multe suferinte decat tine.Sunt sigura ca parintii tai ar fi mandri de tine si te vegheaza de undeva de sus! Invata si construieste-ti un viitor.Sunt oameni si mai necajiti ca tine...

Fiindca pur si simplu...asa se intampla.Nu stim sa ii pretuim pe cei de langa noi cand sunt in viata!

Pentru ca nu stim sa pretuim pe cei din jur doar atunci cand ii pierdem, pentru ca acordam prea multa importanta lucrurilor superficiale, pentru ca nu stim sa iubim asa cum ne dorim si noi sa fim iubiti.
Imi pare rau pentru ce ai patit, dar asta a vrut Dumnezeu, poate sa fi mai puternica, nu stiu, dar vei avea alte lucruri bune in viata si nu uita ca parintii tai nu te-au parasit, ei vegheaza asupra ta acolo sus>

Pt.ca ei nu isi dau seama cat e de greu.sa fii singur.sa nu ai o mama caruia sa-i spui tot ce simti si te framanta.si un tata in care poti avea incredere.
Nu se gandesc.cat de importanti sunt acesti doi oameni in viata lor.si daca ei nu ar fi fost nici el n-ar fi fost.

Sincere condoleante.imi pare rau pentru tine.


Deyutza:*

Pentru ca nu stiu ce inseamna sa nu ii ai langa tine, nu stiu ca atunci cand ai un necaz si mama sau tata iti zice o vorba buna, te mangaie ti se pare ca totul a fost doar un vis...

Sti proverbul?
Nu apreciezi ceva decat dupa ce il pierzi!
Nu ne pedepseste viata, ci asa ni se intampla pur si simplu!

Sper sa treci peste!