De ce persoanele pe care le credeai "prieteni" ajung sa`si arate adevarata fata?

Mai devreme sau mai tarziu toti ne aratam adevarata fata. Inclusiv cei pe care ii consideram pretenii nostri. Cand ei ne dezamagesc ne doare cel mai tare pentru ca erau apropiati de noi, poate le-am impartasit din intimitatile noastre si ne simtim vulnerabili. Sigur si alti straini si-au aratat adevarata fata si nu ne-a afectat prea tare. Omul-in general nu poate sa fie devotat 100% cuiva sa fata de ceva. Inima noastra este schimbatoare si nespus de inselatoare, azi iti place ceva, maine nu (inima nu ca organ ci ca sentiment, ca loc de origine al tuturor afectiunilor).
Ne-a jignit vreodata un necunoscut pe strada? Da, dar ne-am consumat atunci pe moment, pana seara uitam intamplarea pentru ca a fost un necunoscut care nu ne cunoaste. Ne-a jignit cineva drag/apropiat chiar din familie poate? Da, cel putin 5 din 10 au experimentat asta. Atunci ne afecteaza cel mai tare. Il uitam pe strainul de pe strada care ne apostrofeaza, dar nu-l putem uita si ierta pe cel drag care este si el om, iar inima lui este la fel ca a noastra. Si noi o comitem uneori si ne miram de ce partea vatamata reactioneaza foarte dramatic(asa vedem noi), noi credem ca nu-i mare lucru, ca se poate ierta si uita. Avem pretentia asta de la ei dar noi nu suntem capabili sa traim standardele pe care le impunem altora.
Oricine te-ar fi ranit sau dezamagit, iarta-l/iart-o. Este supus acelorasi slabiciuni. Am citit o chestie interesanta: Ce este iertarea? Iertarea este promisiunea pe care o faci cuiva ca nu-l vei trata din perspectiva greselilor facute si ca nu te vei folosi de ele pentru a-i face nume rau. Deci cu alte cuvinte, a ierta inseamna sa te comporti cu gresitul ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Noi oamenii nu prea putem face asta, nu in totalitate. Singurul care poate sa ierte perfect este Dumnezeu. Iti doresc sa ai pace!