De ce prima dragoste nu se uita?
A fost prima si cred ca si ultima,l-am lăsat dintr-o prostie,îmi recunosc greseala. M-am întors dar el e supărat,ne-am certat apoi vorbeam aproape in fiecare zi pana când... El n-a mai dat mesaj eu i-am dat un "hey" dar nimic...
E in inima... Va rog sa nu spuneti"daca-l iubeai nu l-ai fi lăsat"
Va rog. Si prietenii m-au lăsat,doar la nevoie mă mai baga in seama
Colegii de la liceu,la fel,mă cred o barfitoare,o paracioasa dar eu stau doar in banca mea si nu vb cu nimeni,ascult muzica, si atât si uite ca si asa lumea ma ia ca-s rea
Am rămas singura...mi-as dori uneori sa mor...
Ce sa fac? dc daca îmi vad de treaba mea lumea doar isi bate joc?
Nu mai pot
Daca mi-ati putea da un sfat, multumesc anticipat
P.s. Nu spuneti"vezi-ti de invatat esti la liceu"

Faza cu muritul recomand să ți-o scoți din cap. Păi...ce să zic, faza cu „prima dragoste nu se uită" e o porcărie. Dragostea este cel mai puternic sentiment pe care îl are omul, nu contează dacă ai mai avut sau nu un iubit/ă înainte, contează ce simți când ești cu acea persoană. Iar la liceu... dacă nu ești într-o „gașcă" nu ai șanse să scapi fără ca cineva să-și bată joc de tine. În viață nu există prieteni adevărați, exista doar oameni cu care îți petreci timpul liber. Nu trebuie să spui nimănui un secret, până la urmă tot vă veți certa. Eu zic să îți vezi de drum, dacă cineva va ține cu adevărat la tine acea persoană nu poate fi decât un membru al familiei sau cineva din neam, sau iubitul/iubita. Am și două observații pentru tine : 1. Trebuie să mergi la un psiholog (nu o lua ca o jignire, la psiholog înveți lucruri despre viață) 2. Nu mai scrie cu diacritice că nu-ți prea iese. Sper că te-am ajutat!