De ce se spune că anii adolescenței sunt cei mai faini?

Dupa mine anii copilariei sunt cei mai buni ani pe care i vei avea in viata ta.

Adolescenta e cu probleme, schimbari, rebeliune, situatii foarte rusionoase.

Cand esti copil, esti imun la multe.Sau daca nu esti, te refaci imediat si continui sa te joci.

Pentru ca atunci apar primele schimbari majore si primele decizii luate cu privire la viitorul tau.Atunci iti si faci multi prieteni cu care strangi amintiri mai placute sau mai neplacute, ideea este ca multe persoane deja trecute de adolescenta ar vrea sa dea timpul inapoi pentru a retrai acele clipe.Prin clasa a 8 a, a 9a apar primele relatii, se indragostesc oamenii, unii se si combina.

Eu am citit in cartea,, Solii pentru tineret ' urmatoarele 92% SCT 452.2 (Solii către tineret)
Sentimentele formate în copilărie au dat adesea rezultate în uniuni distructive sau au dus la despărţiri dezagreabile. Uniunile timpurii dacă sunt formate fără consimţământul părinţilor, s-au dovedit arareori fericite. Afecţiunile adolescentine ar trebui ţinute în frâu până când soseşte momentul, la vârsta potrivită şi la experienţa potrivită, încât aceste sentimente să fie onorabile şi exprimarea lor liberă să se facă în siguranţă. Cei care nu se vor înfrâna vor fi în pericolul de a aluneca într-o existenţă nefericită. Un adolescent care abia a păşit pragul spre maturitate are o judecată slabă cu privire la o altă persoană de aceeaşi vârstă cu el, care să-i fie tovarăş de viaţă. După ce judecata lor s-a maturizat, ei se văd legaţi pe viaţă unul de altul şi poate nu sunt capabili să se facă fericiţi unul pe celălalt. Apoi, în loc să facă tot posibilul în ce priveşte partea fiecăruia, reproşurile vor lua locul, se va crea o ruptură largă, până când se instalează indiferenţa şi neglijenţa faţă de celălalt. Pentru ei nu există nimic sfânt în acest cuvânt: "cămin". Atmosfera care-i înconjoară este înveninată de cuvinte lipsite de dragoste şi reproşuri amare. — A Solemn Appeal, 11, 12.
in cartea,, Temperanta " scrie ce ar trebui sa consume un tinar Daniel a cerut ca hotărârea să fie luată în urma a zece zile de încercare, perioadă în care tinerilor evrei să li se îngăduie să mănânce alimente simple, în vreme ce colegii lor se înfruptau din "delicatesele" împăratului. Cererea aceasta a fost, în final, satisfăcută şi atunci Daniel a ştiut sigur că va avea câştig de cauză. Deşi doar un adolescent, el observase efectele vătămătoare ale vinului şi mâncărurilor grele asupra sănătăţii mintale şi fizice.
Ellen White in cartea,, Hristos Lumina Lumii" scrie 15% TV 339.2 (Tragedia veacurilor)
Dar de ce oare învățătura și predicarea celei de a doua veniri a lui Hristos nu au fost bine primite de biserică? În timp ce pentru cei nelegiuiți venirea Domnului aduce vai și dezamăgire, pentru cel neprihănit este încărcată de bucurie și nădejde. Acest mare adevăr fusese mângâierea celor credincioși ai lui Dumnezeu în toate veacurile; de ce devenise el, asemenea Autorului, "o piatră de poticnire și o stâncă de blestem" pentru pretinsul Său popor? Domnul Însuși făgăduise ucenicilor Săi: "După ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine". (Ioan 14, 3). Mântuitorul milostiv a fost Acela care, anticipând singurătatea și necazul urmașilor Săi, a însărcinat pe îngeri să-i mângâie cu asigurarea că El va veni iarăși la fel cum Se înălța la cer. Și atunci când ucenicii stăteau cu ochii pironiți spre cer, pentru a prinde ultima privire a Aceluia pe care-L iubeau, atenția le-a fost atrasă de cuvintele îngerului: "Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer." (Faptele Apostolilor 1, 11). Nădejdea le-a fost aprinsă iarăși de solia îngerului. Ucenicii "s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie; și stăteau totdeauna în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu." (Luca 24, 52.53). Ei nu se bucurau pentru că Isus se despărțise de ei și erau lăsați să se lupte cu încercările și ispitele lumii, ci datorită asigurării îngerilor că El urma să vină iarăși.
In cartea,, Patriarhi si Profetii" scrie urmatoarele despre tanarul Iosif 59% PP 222.2 (Patriarhi şi profeţi)
Cum a putut fi Iosif în stare să aibă un asemenea raport de tărie de caracter, cinste şi înţelepciune? În anii tinereţii sale el se lăsa condus de datorie, mai degrabă decât de înclinaţii; integritatea, încrederea simplă, firea sa aleasă, nobilă, au adus roade în faptele maturităţii sale. O viaţă curată şi simplă înlesnise dezvoltarea puternică atât a puterilor fizice, cât şi a celor intelectuale. Legătura cu Dumnezeu prin lucrările Lui şi contemplarea marilor adevăruri încredinţate moştenitorilor credinţei au înălţat şi au înnobilat natura lor spirituală, lărgind şi întărindu-i mintea cum n-ar fi putut-o face nici un alt studiu. Atenţia plină de credincioşie acordată datoriei în orice împrejurare, de la poziţia cea mai umilă şi până la cea mai onorată, îi educase toate puterile în vederea celor mai înalte funcţii. Acela care trăieşte în armonie cu voinţa Creatorului îşi asigură dezvoltarea de caracter cea mai reală şi cea mai nobilă. "Frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea, depărtarea de rău, este pricepere" (Iov 28, 28).

Pentru ca atunci esti undeva la mijloc intre copil si adult, nu ai nici obligatii, seriviciu, nu esti stresat etc dar incepi sa gandesti din ce in ce mai matur, incepi sa te indragostesti, vei simti pentru prima data ca iubesti pe cineva cu adevarat, si vei incerca lucruri noi, in plus e perioada in care iti faci multi prieteni si te distrezi