Buna! Toti avem momente in viata cand toate dezamagirile, supararile, nervii si alti factori negativi umplu acel mic paharel invizibil care este in fiecare dintre noi. Si atunci, orice se intampla, te doboara si simti ca nu mai vrei sa traiesti, pentru ca nu simti ca ai puterea de a trece peste.
Alteori insa, daca apare o schimbare radicala in viata noastra sau pierderea unei persoane dragi, ne simtim singuri si nu mai vrem sa traim fara ca persoana respectiva ne fie alaturi. Toti avem astfel de momente, unoeri ne lipseste si cheful de viata, caci ne saturam sa fim toata ziua ca niste robotei si sa facem exact aceleasi lucruri, avem nevoie de ceva actiune.
In astfel de momente ar trebui sa fim tari, pentru ca totul se intampla cu un motiv. Chiar daca nu stim care este motivul, gandul ca el exista ne face sa fim putin mai linistiti si sa acceptam mai usor lucrurile care ni se intampla. Ar trebui sa iesi mai mult cu prietenii (sunt sigura ca sunt o multime care te iubesc) si din cand in cand sa iti iesi din ordinea zilnica, la sfarsit de saptamana, de exemplu, sa faci ceva diferit.
Ciudat este insa, cum toti oamenii se gandesc la moarte cand sunt tristi, dar cand sunt fericiti nu baga de seama si nu apreciaza, nu se gandesc la cat de furmoasa este viata lor...(unii, nu vreau generalizez).
Capul sus, toate trec, iar intr-o zi iti ve (re)gasi scopul de a trai!
Ca simti ca nu te intelege nimeni ca nu te iubeste nimeni ca esti singura ca toti te-au tradat ca oricat ai trage de tine sa inveti sa te remarci ve avea o slujba unde vei trage in continuare pentru ce? tot cei de bani gata si faca carte vor avea prioritate
Poate acea persoana sufera de depresie sau pur si simplu s-a plictisit de viata. Si mie mi se intampla in unlele zile, dar in altele nici prin cap nu imi trece ca as dori sa mor.
Nimic, niciodata nu ma va impinge spre sinucidere. Dar oricum presimt ca nu am sa traiesc mult(nu pot explica asta logic e doar o senzatie) asa ca macar sa fac acum tot ce vreau. Avand in vedere ca imi calculez fiecare pas, gresesc rar(nici macar nu imi exercit modestia) si mai nou, am invatat sa si iert
Asa cant eu in baie:"Regreteeee eu nu am regreteee"
anonim_4396 întreabă: