Exista mai multe motive pentru care unele persoane pot avea dificultati in a vorbi sau in a participa la discutii. Unele posibile explicatii ar putea fi:
Anxietate sociala: O persoana poate avea anxietate sociala, care poate face dificila participarea la discutii sau prezentarea ideilor in public.
Dificultati de comunicare: O persoana poate avea dificultati de comunicare, care pot face dificila exprimarea gandurilor sau ideilor.
Lipsei de interes: O persoana poate nu avea interes in subiectul discutiei sau poate nu se simti confortabil vorbind despre acest subiect.
Lipsei de cunostinte: O persoana poate nu avea cunostinte suficiente despre subiectul discutiei sau poate nu se simti confortabil vorbind despre ceva ce nu cunoaste bine.
Timiditate: O persoana poate fi timidă sau retrasă de natură, ceea ce poate face dificila participarea la discutii sau exprimarea opiniilor.
In general, exista o varietate de motive pentru care o persoana poate avea dificultati in a vorbi sau in a participa la discutii. Este important sa fii intelegator si sa oferi sprijin persoanei respective, daca este necesar
Daca oamenii nu zic nimic, nu inseamna ca nu gandesc!
Asta este mentalitate de handicapat, sa crezi ca ala care nu vorbeste nu-i capabil sa gandeasca.
De fapt, scoatem pe gura abia undeva intre 0, 1 % si maxim 1% informatie, in raport cu ceea ce gandim RAPORTAT LA MOMENTUL OPORTUN PENTRU COMUNICARE! ( si asta, la cei mai comunicativi/ deschisi la comunicare - dintre noi! )
Suntem oameni si oameni! Unii mai comunicativi, altii mai putin!
Cei care comunica / vorbesc mai putin si mai rar ar putea sa :
- fie introvertiti, interiorizare
- timorati
- timiditate exagerata
-anxietate sociala
- depresie
-dificultati de comunicare
-lipsa de interes
-lipsa cunostinte legate de subiectul / dezbaterea in cauza
- placerea de ai asculta pe ceilalti, in loc de a participa activ & a-si aduce raportul la discutie
-nu are un punct de vedere bine definit pe care sa-l prezinte, nu-i place sa-si faca cunoscut punctul de vedere
- teama de a-si expune ideile, viziunea asupra lumii, gandurile... teama de atulitudine negativa, dezaprobare, neacceptare din partea celorlalti - teama de " a te face de ras "
- teama de respingere, dezaprobare, de a nu-i multumi pe ceilalti
- nu-i place sa vorbeasca in public, prezenta unui nr mare de persoane il/ o face sa se simta claustrofobic, prezenta unei fobii sociale
Asta e o gandire destul de proasta & paguboasa, my friend!
Gandesti prost, despre propria-i persoana, despre tine! SI ASTA! NU DUCE LA NIMIC BUN!
SCHIMBA-TI PERCEPTIA ASUPRA PROPRIEI PERSOANE!
AICI E REZOLVAREA " PROBLEMEI"!
Se numeste " INCREDERE DE SINE"!
O persoana necomunicativa poate fi la fel de valoroasa ca una comunicativa!
Important e! Ca persoana necomunicativa sa PRINDA INCREDERE IN FORTELE PROPRII! Altfel spus, SA AIBA PUTINA INCREDERE DE SINE!
Increderea de sine, fie o ai! FIE O CULTIVI!
Vei vedea, DUPA!, vei fi ( probabil, dar nu neaparat! ) putin mai comunicativ! Mai DESCHIS! SPRE LUME SI NOI ORIZONTURI!
Concentreaza-te! ( In primul rand! ) asupra Propriei Persoane! Asupra castigarii/ recastigarii AMBITIEI & INCREDERII IN FORTELE PROPRII, IN TINE!
Daca nu ai avut-o : pune-ti intrebarea DE CE? Si CUM POT REZOLVA?
Daca ai avut-o si ai pierdut-o : DE CE?! CUM? SI CE POT SA FAC SA O RECAPAT!?
DOAR TU DETII RASPUNSUL, DAR SI REZOLVAREA!
FORTA!
Cine se aseamana se aduna! E o vorba!
Gaseste-ti pe cineva care sa te accepte asa cum esti! Acceptand-o la randul tau!
Cu pretentii nu ajungi nicaieri! Decat la MARI Dezamagiri! Pretentiile exagerate aduc dezamagiri exagerate! Desigur! Sa nu cadem in extrema!
Alearga dupa & Alege pe cineva Asemanator, pentru a putea convietui!
Nu dupa Opus! Opusurile nu se atrag! De cele mai multe ori... Se resping!
ALEGE CORECT!
Bună, exista doua categorii de oameni
- extrovertiti ( vorbesc cu ușurință oriunde și cu oricine)
- introvertiti( nu vorbesc cu usuruinta oriunde și cu oricine)
Cei de care spui tu intra în a doua categorie " introvertiti" se acomodează mai greu cu oamenii din jur pentru a putea sa fie ei înșiși
Bună, eu sunt unul din oamenii care abia de scot câte o vorbă...
In cazul meu, tac nu pentru că nu am lucruri de zis, dar uneori simt și aș spune atât de multe incât niciun cuvânt n-ar putea reda ce am în minte, așa că o las baltă. Se mai întâmplă adesea sa tac și pentru că mă tot intreb "și dacă zic asta, ce? Cu ce scop?", și îmi dau seama că multe lucruri ce le-aș putea spune n-ar aduce vreo lumină în viața unui om sau n-ar îmbunătăți cu ceva lumea. Mai tac și pentru că uneori cred că ori cu mine ori fără mine în peisaj tot una e, și poate că i-aș plictisi pe oameni dacă aș vorbi, ori poate voi fi penibilă.
Mă întreb dacă chiar sunt oameni care nu au nimic de zis. Mi se pare foarte greu să nu te gândești la nimic, sau să te gândești la nimic; pentru că gândurile gonesc prin cap mai mereu, drept urmare sunt multe povești pe care un om ar vrea să le spună dar nu o fac din n motive. (la mine se întâmplă să spun că "nu am nimic de zis" atunci când ceea ce aș avea de spus, sau ceea ce cred eu, este in dezacord cu ceea ce spune majoritatea, așa că nu mă voi împotrivi în mod direct mulțimii, ori pentru că într-o discuție, în cele mai multe discuții, nu e în domeniul meu de interes subiectul despre care se discută).
Totuși, revenind la întrebarea ta, cred că unii oameni nu vorbesc pentru că nu au nimic de zis deoarece nu rezonează emoțional, intelectual, mental, cu foarte multe lucruri. Cu alte cuvinte, nu îi interesează să iși facă păreri despre lucruri despre care se vorbește cel mai des.
E supraapreciat să vorbești mult. Sunt lucruri mai importante.
Răspunsul e in întrebare, boss.
E ca și cum ai întreba de ce nu e soare la umbra.
Dar problema nici măcar nu e cu aia care nu vorbesc când nu au nimic de spus. Problema e cu aia care nu au nimic de spus și tot vorbesc.
Este posibil, însă... e mult prea mult de scris. Nu știu exact ce ai în minte atunci când spui "cineva care e așa", căci nu știu exact dacă tu chiar crezi că cine nu vorbește o face pentru că nu are nimic de zis, și nu are nimic de zis fiindcă nu gândește nimic în mod prea nuanțat, adică un om mai dezinteresat.
Dacă la un astfel de om te gândești, sigur că nu doar aspectul ăsta îl face să fie cine este; prin urmare vor fi oameni care îl vor plăcea, și el la răndul său va fi îndrăgostit, iar atunci când ești îndrăgostit nu prea mai poți fi "dezinteresat", nu în raport cu persoana de care te-ai îndrăgostit; tocmai nevoia de oameni arată că poți să vorbești foarte puțin în continuare, dar asta nu înseamnă că o vei face pentru că nu ai nimic de spus, de întrebat etc.(revenind la prima ta întrebare de sus).
La "sau nu are nevoie absolut nimeni de cineva care e așa", eu cred că pe om îl atrage energia, omul însăși este energie. Mergem în locuri care au o energie plăcută, ne întoarcem acolo unde resimțim energia familiară și ne plac oamenii care au "acea" energie. Iar despre om nu vorbește un singur lucru; spre exemplu, eu nu sunt doar despre trupul care îmi aparține, sau nu sunt doar despre calitatea mea mai mult sau mai puțin pozitivă, ci sunt ansamblul a tot ceea ce m-a construit de-a lungul timpului și energia mea este dată de viața din mine, ceea ce rezultă că răspunsul la întrebarea ta, este da.
Așa este.
KillMePlease întreabă: