De ceva timp nu mai simt nimic...adica daca moare cineva sau se intampla ceva rau zambesc fara sa vreau! Si nu stiu cum sa controlez asta... nu mai simt nimic, nici fericire, nici exaltare sau alte sentimente. As vrea sa stiu cum pot sa schimb asta, cred ca totul a inceput cand baiatul pe care-l placeam de 1 an si ceva, si care credeam ca ma place si-a facut prietena. Nu stiu de ce a fost asa un soc pentru mine, doar nu e sfarsitul lumii. Pur si simplu am simtit in acel moment ca explodat ceva din mine.De atunci si parintii mi-au spus ca nu mai mananc mai deloc, nu mi-e foame niciodata si nu mai am chef sa ies nicaieri. Inainte voiam mereu sa ies cu fetele, acum ies din sila. Ce sa fac?

Probabil ca e o stare temporara.Cu totii am trecut prin momentul asta.Eu zic sa incerci sa iesi cu fetele si sa le rogi sa mai cheme si alte persoane care-ti sunt dragi tie si te simti bine cu ele si sa faceti tot felul de lucruri sa va distrati cat mai mult cu totii .

Cel putin este bine ca iti recunosti greseala, ca esti constienta de cauza posibila a problemei. Nu cred ca exista ceva ce as putea sa zici sa faci, pentru ca tu singura stii de ce ai nevoie in momentul asta. Tu stii ce iti doresti, ce simti ca trebuie sa faci pentru a iesi din acea rutina dureroasa, oarecum. Din cauza ca ai fost ranita foarte rau, ai incetat sa iti mai lasi inima deschisa, sa mai speri, sa mai visezi, iar acum doar..generalizezi. Sa stii ca oamenii pot sa difere foarte mult, pot sa existe oameni care sa merite fiecare lacrima care curge pe obrazul tau. Poate ca nu a fost el cel potrivit. Poate ca e mai bine asa. Incearca sa te redescoperi din nou. Sa iti faci prieteni noi. Invata sa speri si sa crezi din nou in frumusetile vietii, care crede-ma ca te asteapta cu bratele deschise. Daca tu stai, plangi, suferi in tine, crezi ca si el face acelasi lucru? El e bine mersi cu prietena lui, probabil nici nu isi mai aminteste de tine. Cred ca acest lucru ar trebui sa fie ca o motivatie pentru tine, o motivatie spre a merge inainte. Viata nu e tot timpul roz, sa stii. E doar un mic obstacol pe care l-ai avut de trecut, insa iti vor fi oferite si altele. Daca cedezi emotional, este foarte rau. Invata sa accepti viata si cu bune si cu rele. Invata sa convietuiesti cu oameni diferiti, cu fel de fel de obstacole. Prin aceste "obstacole" te maturizezi, devii mai independenta si capeti mai multa experienta si incredere in tine. Cum spuneai si tu, nu e sfarsitul lumii. Crede-ma ca atunci cand doi oameni sunt destinati sa fie impreuna, nimeni si nimic nu poate sa impedice realizarea fericirii lor. Incearca sa faci lucrurile care candva te incantau, asculta muzica vesela, invata-ti inima sa simta din nou frumusetea sentimentelor si mergi inainte si cu bune si cu rele. Omul din greseli invata. Fara aceste "experiente" grele, am ramane copii si ne-am juca cu papusile, fara sa realizam de fapt ce simbolizeaza "acel joc". Capul sus. Pupici! :*

Faci si tu din tantar armasar ca nu ai atceva de facut, nu alta. am cunoscut oameni care au divortat de 2 sau 3 ori, nu prostii din astea de "placut" sau restul. de ala ce sa zic, trebuia sa isi ia gatul? ai prea mult timp liber pe cap, cam asta e problema la multi in Romanica

Eu zic sa mergi la un psiholog.Chiar daca multi zic ca e ceva trecator tu poti acum sa suferi de depresie, si crede-ma astea sunt simptomele.Incearca sa vorbesti cu mama ta despre acest subiect delicat. Daca insa nu e nici o schimbare la comportamentul tau ar trebui sa iei urgent legatura cu un specialist in domeniu.
Sanatate si numai bine!