De ieri am intrat intr-o stare si numai reusesc deloc sa-mi revin.
Saptamana asta am fost la tara la varumiu si acolo m-am indragostit de un baiat.Stiu doar cum il cheama, nu am vorbit deloc cu el pentru ca mi-a fost rusine sa il intreb eu ceva sau sa intru in vorba cu el.Si nici nu prea am avut cum ca el juca fotbal pe teren, iar eu cu varamea mai mica si fratemiu stateam si ne uitam la ei cum joaca
Si dupa ei plecau acasa, iar noi acasa.
Si de cand am ajuns la mine acasa(stau la apartament)parca sunt la inchisoare.Pe afara nu am cu cine sa ies, nu mai am prieteni deloc aici.Cu cine sa vorbesc pe mes la fel, nu mi-a ramas decat TPU.
Si simt ca mor in casa.As vrea sa fiu iar la tara.De fiecare data cand ma gandesc la el incep sa plang, chiar si acum.
Si la tara nu am cand sa ma mai duc, decat la anul la vara(cum vam zis, am fost la bunicii lu varumiu).
Si numai pot, simt ca mor. Ascult muzica vesela si plang, parca am inncebunit.Imi vine sa-mi dau cu ceva in cap cand ma gandesc ca n-am avut curaj sa ma duc la el sal intrebare ceva.

Ce sa fac?

Pai incearca sa intri in legatura cu baiatu ala...sau daca nu poti gaeste-ti un hobby, sau cauta alti baieti ca e plina lumea... oricum fa ceva care sa te tina ocupata, succes

Wow si eu sunt cam in aceeasi situatzie si mereu zic ca trebuie sa vb mai mult cu el decat atat si degeaba acum regret...roaga'l pe verisorul tau sa-ti dea id'ul lui si vb cu el si vorbind cu el o sa te simti mai bine crede'ma

Aha... exacat fa ceva sa te tina ocupata astfel nu te vei mai gandi la el...la mine asta a mers

Cred ca suferi de o depresie de zile mari! Oricat defrumos, dragut, interesant sau cum ti-o mai fi parut baiatul dorintelor tale, cred ca e prea mult sa fii atat de afectata. Cred ca undeva suferinta ta incepe de mai din'ainte, iar faza cu tipul tau nu a facut decat sa accentueze deprimarea ta existenta deja in stare latenta.
E normal ca tinerii din ziua de azi sa treaca peste barierele de comunicare, de jena, de ezitare, cu atat mai mult ca erati intr-un cerc restrans, de cunoscuti...nu era greu sa treci peste teama ta si sa vorbesti cu el.
Teama ta, frustrarile tale, disperarea de a fi iubit, apreciat si admirat nu sunt efectul faptului ca nu il ai pe el, ci a faptului ca tu nu te regasesti, ca tu nu te-ai impacat cu tine insati, ca nu stii cine esti si nu te poti intelege. E ca si cum te-ar durea singuratatea dar nu stii cine e calmantul potrivit...si cauti deznadajduit in stanga si dreapta dar singurul medicament pentru sufletul tau esti chiar tu, nu te agata de primul venit ca si cum el ar fi barca ta de salvare!
Doreste-ti sa iubesti din nou viata, iubeste-te pe tine, fa-ti prieteni si abia cand echilibrul tau interior a fost restabilit abia atunci poti sa pornesti in cautarea iubirii!