Nu stiu daca ma crezi, dar te inteleg perfect! pateam acelasi lucru ( acum cateva luni ) pana saptamana trecuta.
Ceea ce m-a determinat sa ajung aici a fost cearta cu prietena si cu iubitul meu. Dupa aceasta cearta ii raspundeam urat mamei, fratelui, ma certam cu colegii la scoala si alte lucruri urate.Pot sa spun ca intrasem intr-o depresie, si chiar nu eram asa(toti ma cunosteau o fire vesela, cu gura pana la urechi si ras colorat). Si da! la fel ca si tine, sunt credincioasa, dar nu intelegeam de ce ma indepartez de Dumnezeu? Am stat m-am gandit foarte mult la acest lucru.noaptea plangeam sa nu ma auda nimeni, chiar nu ma intelegeam eu, dapai altcineva, pana cand am zis ca trebuie sa lupt, doar ce ma las invinsa asa usor, poate Dumnezeu vrea sa fac mai multe si se bazeaza pe mine, iar cine nu trebuie ma trage inapoi sa nu-i fac voia. Mi-am cerut scuze de la colegi, cu prietena mea si cu iubitul m-am impacat, iar mama dupa ce i-am povestit m-a iertat( nu ca nu o facuse inca, dar na...mama ) Eram sufocata de atat invidie si ura care se adunase in jurul meu pana cand am zis STOP si singura am inceput sa vad lucrul bun din fiecare lucru rau. Daca cineva imi facea rau il lasam in voia sortii pentru ca nu sunt eu cea care dau pedeapsa si aici vine increderea: ma bucuram pentru ca exista cineva care sa dea o pedeapsa pe masura. Saptamana aceasta m-am spovedit si impartasit si pot sa spun ca sunt un om ca inainte, fericit si plin de viata!
Asta iti doresc si tie :* Gandeste-te la lucruri bune, lasa-i pe cei care gandesc rau asupra ta si tu fa-le bine altora care merita. Gandeste-te inainte sa jignesti ca,, cine nu trebuie'' a vazut credinta ta puternica si vrea sa ti-o fure.
Am inteles asta. Problema este ca ...toate au inceput dupa ce m-am impartasit. De certat nu m-am certat cu nimeni, ba din contra, acum doua zile m-am intalnit cu iubitul meu, si avand in vedere ca ne intalnim maxim de 2 ori pe an ...ar fi trebuit sa fiu fericita si ..nu stiu de ce, dar imi vine sa rup capul ficarei persoane pe care o vad.
Esti lipsita de discernamant.Iti lipseste autocontrolul.Si cel mai mult iti lipseste o corectie din partea celor din jurul tau. Sa te ignore pana cand iti va reveni mintea la cap.Nici nu-ti dai seama ce terapie benefica ar fi, pacat ca prietenii nu stiu de acest remediu.
anonim_4396 întreabă: