De la un timp sunt foarte deprimata. nu`mi explic starea asta...nu am niciun motiv pentru a avea starea asta...
simt ca nu sunt fericita, ca nu am de ce sa ma bucur in viata, ca nu AM nimic al meu
sunt departe de familia mea imi este dor de ei mereu.\
iar cu prietenul, desi e departe, am ajuns sa nu ne mai intelegem. e foarte obsedat de mine...
sunt intr-un oras in care trebuie sa ma descurc singura, unde nu am prieteni, si unde nu prea cunosc pe nimeni...
ce`as putea face pentru a`mi trece depresia asta?
multumesc!

Nu lasi nimic sa te atinga. Viata e si o lupta. Dar viata e si iubire. Viata e si joaca. Viata e multe altele.
Nu pot sa am pretentia ca te cunosc dar eu cred ca pui mandria deasupra multor lucruri si asta afecteaza relatia ta cu cei dragi.
Oricate greutati sunt in viata, daca ai macar o relatie frumoasa, un sprijin in viata, e mai usor sa zambesti.
Tu nu lasi oamenii sa te cunoasca asa cum esti tu cu adevarat. Ii lasi sa presupuna. Si se pare ca ori esti destul de imprevizibila ori ei nu prea se pricep la chestia asta.
Comunica mai des cu persoanele la care tii si fii deschisa, fii autentica.
Asa le arati ca tii la ele dar totodata iti faci si tie un bine. Singura iti va fi foarte greu sa le duci pe toate.
Nu iti fie teama sa ceri ajutorul daca ai nevoie. Stii bine ca nu o vei face decat daca ai nevoia cu adevarat. Si o persoana cu sufletul ravasit are nevoie.
Vorbeste-le celor care te ranesc si spune-le ce te deranjeaza. Nici n-ai idee de cate lucruri pe care le fac nu sunt constienti ca te supara atat de mult.
Pentru fiecare sunt chestii unde daca gresesti se supara putin si ii trece, iar altele inseamna o dezamagire profunda.
Nu lasa necunoasterea dintre voi sa dicteze viitorul relatiilor tale.
Nu pastra sensibilitatea ta ascunsa.

Ceea ce ai enumerat tu aici sunt motive si motive destul de mari.
Te-ai gandit sa pui pauza la tot ce faci acum si sa incerci sa te intorci acasa la prietenul tau la familie?
Uneori lipsa aceasta de afectiune duce la depresie si la inchiderea in sine apoi se instaleaza o teama urmata de intrigi asupra existentei tale si al scopului tau in viata.
Iti recomand cel mai bine sa iei o pauza din toate sa te duci intr-un loc in care iti face placere apoi sa incerci sa te apropii de ai tai.
Motivul pentru care esti in starea asta este cauzat de aceasta stare de singuratate in care te afli si de stresul cauzat probabil si de situatia tensionata cu prietenul.

buna! ce zicea-ai? ca nu ai niciun motiv pentru a avea starea de depresie? pai motivele deja le-ai dat singura fara a-ti da seama!
"simt ca nu sunt fericita, ca nu am de ce sa ma bucur in viata, ca nu AM nimic al meu"- de ce? pentru ca: "sunt departe de familia mea imi este dor de ei mereu"vezi."iar cu prietenul, desi e departe, am ajuns sa nu ne mai intelegem"..."sunt intr-un oras in care trebuie sa ma descurc singura, unde nu am prieteni, si unde nu prea cunosc pe nimeni". problema depresiei tale este singuratatea esti prea singura si nu ai cui sa-i povestesti problemele tale ..simti nevoia unei persoane dragi. stai calm si linisteste-te chiar nu ai de ce sa te temi, e o depresie minora. poate in sufletul tau stii ca mai e ceva dar refuzi sa recunosti. nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau incat sa-ti fiu de folos, dar... incearca sa fii tu. vorbeste cu familia, cu prietenul incearca sa-i explici ce se intampla cu tine. daca nu ai prieteni atunci ia-ti un animal de companie niciodata nu te vei simti trista si singura alaturi de fiinta care iti este credincioasa/fidela pana la moarte. adica necuvantatoarele!