De la un timp( un an,doi) am tot felul de ganduri, mai ciudatele...Ma gandesc numai la cum o sa fie cand o sa fac sex prima oara,cand o sa ma indragostesc,cum ar fi sa raman insarcinata de tanara,cum ar fi sa mor sau sa-mi moara parintii,sa ma imbolnavesc de vreo boala netratabila,etc.
Dupa ce ma uit la un film,imi creez eu seara in cap filmele mele,cum ar fi sa fac aia si aia,imi imaginez detaliat niste scenarii care nu se pot intersecta cu realitatea...
Vi se pare normal? Stau ore in sir,noapte de noapte si ma gandesc la asta, abia mai pot sa dorm.Si voi ganditi la fel, sau sunt singura?
p.s. am aproape 14 ani.ma gandeam sa incep sa scriu o carte din gandurile astea, credeti ca e o idee buna?

Ai putea sa iti asterni gandurile pe hartie. Te ajuta sa le sistemtizezi si odata ce le-ai scris, vei scapa de ele in timpul noptii. Peste ani va fi foarte interesant sa reciteesti ce ai scris acum. Numai sa ai grija sa nu dea nimeni peste ele, ai grija sa le ascunzi foarte bine.
Ar fi foarte bine sa tragi o linie clara intre ganduri si realitate, lasa sexul real pana pe la 17-18 ani, daca incepi la varsta asta nu va fi de loc bine pentru tine.

Normal nu este, fiindca majoritatea oamenilor pe care i-am intalnit ( 99% ) se gandesc doar la bani sau sex, sau amandoua. Dar am fost si eu in aceeasi situatie! Daca nu ai cu cine vorbi scrie-le, pune pe hartie toate aceste ganduri haotice, o sa te ajute sa pui ordine in ele.

E ok să faci o carte.
E normal.

Hei. Nu prea este normal deoarece din ceea ce spui tu:`stau ore in sir, noapte de noapte si ma gandesc la asta` se evidentiaza ca, chestia asta te consuma prea mult. Poti incepe sa scrii o ` carte` pe care sa o tii pentru tine ca pe un jurnal.Mai bine te apuci de un jurnal. Si dupa un an sau cand ti se termina foile la primul jurmal inainte sa te apuci de cel de-al doilea, citeste-l.
Mult noroc!

Dragut catelul din poza de profil, foarte dulce! Sa iti raspund la intrebarile tale, eu consider ca nu merita sa te nelinistesti pentru astfel de subiecte. Sex-ul iese din scenariu cel putin pana la vreo 17, 18 ani. Cat despre gandurile care nu iti dau pace te sfatuiesc sa ceri ajutor parintilor sau sa vorbesti cu un psiholog. Daca in scoala unde inveti aveti unul, mergi la el si vorbeste despre problema. Totusi nu evita o converasatie pe aceasta tema cu parinti.