De nu stiu cate luni ma simt de **** si ca ultimul om. Sunt in primul an de liceu si n-am si eu decat 2-3 cu care stau, ajung chiar sa fiu si ignorata, iau note mici si stau toate pauzele aproape in banca si nu stiu ce sa fac sa treaca timpul. Ma enerveaza o gramada de lume si m-am saturat, mi-am pierdut orice urma de incredere si alte prostii de-astea. Vreau de nu stiu cat timp sa fiu eu insami, sa fiu amuzanta si placuta, sa vorbesc cu cat mai multi oameni, dar ma zbat degeaba si tot o timida raman, aroganta, fara minte si inutila.
Ma urasc pe mine insami si nici nu mai suport anumiti oameni din jur de curand si am ajuns sa le si arat asta. Nu mai stiu cum sa scap de asta sau cat sa mai astept, ca de o gramada de timp tot astept sa aiba dracu' un rezultat efortul meu.
Ce-ati face in locul meu?
Ordonare:
După relevanţă
Problema este cu tine si trebuie sa hotarasti sa te schimbi.
Pentru notele mici te apuci de invatat. Ia-o cu pasi mici, alege-ti doua materii si repara-ti notele.
Pentru calitatile personale, incearca sa iti creezi imaginea despr cum vrei sa fii. Vezi ce lipseste ca sa fii asa cum vrei, si incepe tot asa, cu pasi mici, sa te schimbi. Te ajuta foarte mult sa te imaginezi asa cum ai vrea sa fii, dar imaginea trebuie sa fie DESPRE TINE adica nu "sa ma placa cei din jur" ci "da fiu vesela, glumeata, de incredere".
Răspunde
Stiu cum te simti, nu imi imaginez, chiar stiu pentru ca si eu am trecut printr-o perioada asemenatoare in viata mea, dar am trecut peste ea cumva, dar nu mi-am revenit din senin. Daca vrei sa iti explic cum poti trece peste asta, da-mi un mesaj privat si o sa iti zic! O zi frumoasa! 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
