Deci am o poveste foarte interesanta, care m-a adus într-un punct critic în acest moment. O sa incerc sa va povestesc cat pot de scurt, iar mai apoi sa va spun exact problemele mai complicate din prezent, ca sa pot primi orice sfat ce ma poate ajuta.

Deci totul a inceput cam pe clasa a 8 a. Eu sunt o fire mai timida, retrasa si mie niciodata nu mi-a placut sa fiu asa si nu am stiut niciodata cum sa scap de chestia asta. Pe a 8 a am inceput sa constientizez asta. Am invatat foarte bine, media 10 aproape mereu si nu pot sa zic ca eram vreun tocilar. Prindeam totul foarte repede. Nici macar temele nu mi le faceam mereu, dar mereu stiam despre ce era vorba si profesorii apreciau asta la mine enorm și îmi preziceau un viitor foarte frumos.
Ei bine, chestiile astea pe mine nu ma multumeau, nu inteleg de ce. Ca fizic, aratam cam ca un tocilar (sa nu se inteleaga ca am ceva cu ei), dar era destul de slabut și cum mai spuneam, eram mereu linistit si in banca mea. Aveam o gasca de prieteni care se asemanau cu mine destul de mult, dar ei se chinuiau mult mai mult sa ia notele ce le luam eu, care nu ma stresam aproape deloc.

Pe langa toate astea, imi place extrem de mult fotbalul. Visul meu mereu a fost sa ajung un fotbalist, dar parintii mei vazand ca iau note bune, nu m-au lasat, spunandu-mi ca-mi ratez tot. (Nu voiau sa inteleaga ca o sa fiu la fel de bun la scoala). Am fost extrem de dezamagit dar am ales sa merg inainte. In curtea scolii, eram extrem de bun dar pe zi ce trece mi se parea ca daca nu pot face pasul spre o echipa de juniori, nu are rost. Si asadar, cu mentalitatea asta, stiind ca fac tot degeaba, am inceput sa joc din ce in ce mai slab, pana aproape ca nu mai stiam sa dau in minge.

La asta a mai contribuit si aspectul meu fizic si faptul ca eram mai timid, deja fiindu-mi oarecum rusine fata de cei mai mari decat mine sa vreau sa joc.

Dupa toate astea, a urmat liceul. Nu stiam nici in ruptul capului ce profil sa aleg pe mai departe. Am ales in cele din urma mate info, fiind cu totul o alegere aleatorie, eu nefiind hotarat absolut deloc și am zis sa fie ce o sa fie. Prietenii mei cu care ma intelegeam bine, au ales toti filologie și asa, incetul cu incetul, am inceput sa ne distantam tot si tot mai mult.

Mereu am vrut sa ma transfer la filo, dar auzisem ca nu ofera niciun viitor si bla bla bla, desi nu e adevarat asa ceva. Din nou, nefiind hotarat absolut deloc, in fiecare zi aveam cate o noua stare. Uneori voiam sa ma transfer, alteori nu. Niciodata nu stiam ce vreau sa fac. Eram cum batea vantul.
Revenind la prietenii mei. Acestia se distantau de mine. Eu fiind afectat de asta si tot gandindu-ma sa ma transfer, nu prea mi-am facut prieteni in clasa de mate info și stateam aproape in fiecare pauza singur singurel. Aceasta agonie a durat cam 3 ani. Intr-un final, dupa mii si mii de razgandeli, am ramas acolo si pe clasa a 12 a, realizand ca nu mai pot sa ma transfer am zis ca trebuie sa ma imprietenesc cu cei de acolo. (Nu ca pana atunci nu vorbeam cu ei sau ceva). Trebuie sa va recunosc ca a fost cel mai frumos an din viata mea, dupa foarte mult timp. M-am imprietenit in acel an cu toata clasa si nu numai si chiar am legat prietenii stranse intr-un an. A fost minunat! Dar intr-un final, s-a terminat.

Pe partea cu invatatul, logic in cei 3 ani de depresie majora, am fost pur si simplu dezastruos. Terminam cam cu medii de 6-7. Pe clasa a 12 a, parca mi-a revenit cheful de tot. Am terminat cu 9, 56. Am luat bacul cu 9 in conditiile in care am invatat serios in ultimele 3 saptamani si in care am cam recuperat 3 ani intr-un an.

Pe partea cu fotbalul, deja parca s-a dus tot. Nu mi-am revenit niciodata. Chiar si fostii colegi din clasa a8 a au sesizat lucrul ăsta, deci nu e ca si cum ar fi ca am schimbat scoala si au fost altii mai buni. Pun aceasta scadere pe seama faptului psihic. Imi era frica sa mai ating mingea. Nu mai stiam ce sa fac, parca ma pierdusem total. Foarte, foarte trist.

A venit si prezentul unde situatia este cat se poate de grava dupa parerea mea si simt ca parca mi-am ratat absolut totul. Totul sta in felul urmator :

Imediat dupa bac, luand o nota asa mare si avand un an asa bun, am dat peste cap asteptarile tuturor. Toti profesorii imi spuneau sa merg la anumite facultati, eu tot indecis. Si uite asa a trecut sesiunea din vara si eu am ramas pe dinafara fiindca pur si simplu nu am stiut ce sa aleg, fotbalul fiind tot ceea ce mi-am putut dori vreodata. Am ajuns in sesiunea de toamna unde deja parintii au inceput sa faca presiuni uriase pe mine și în cele din urma, la fel cum am ales sa intru la mate info, am intrat la Facultatea de mecanica, mai exact la mecatronica si robotica. Nu am nicio idee despre aceasta facultate. Nu mai vreau sa stau si sa pierd timpul aiurea prin facultate, vreau un an de liniste sau nu stiu ce vreau sa fac.

Pe partea sociala, deja ma indepartez de toti prietenii, stand tot acasa. Intreaga vara, daca am iesit de 2-3 ori cu ei, cautand in fiecare zi ce as putea face cu viata mea de acum incolo. Prietenii oricum stiau ca sunt mai timid de fel si poate ma considerau speriat de lume si toate cele, acum clar situatia s-a inrautatit major. Nici nu vreau sa ma mai gandesc.

Cu fotbalul sunt la un nivel dezastruos. M-am intalnit recent cu fostul profesor de sport din a 7 a si a 8 a. Pur si simplu nu ii vine sa creada ca am ajuns sa nu stiu sa mai dau o pasa.

Cam asta e povestea in mare, acum as vrea sa va spun si problema pe care o am, desi probabil deja reiese.

Parintii mei au o afacere in domeniul agriculturii, care in acest moment a ajuns intr-un punct critic si din punct de vedere financiar, am ajuns intr-o situatie destul de complicata. Tocmai din cauza asta ei fac presiuni pe mine sa merg la acea facultate, dar eu pur simplu nu consider ca e ok pentru mine. Nu imi place, nu mai vreau sa fac parte dintr-un nou colectiv pentru inca 3-4 ani. Nu mai suport sa fiu in acest sistem de invatatamant aiurea. Nu e problema ca nu m-as descurca, dar nu e pentru mine. Am 18 ani si cred ca ar trebui sa am un cuvant de spus. Am vrut sa intru si eu in chestia afacerii parintilor mei, fiindca am observat ce fac gresit dar nici ca vor sa ma asculte, sa incerce macar.
Pur si simplu nu mai am chef de facultate. Pe partea sociala, nu am idee cum fac sa mai ma intalnesc si eu cu prietenii, stau mereu in casa incercand sa vad cum pot face bani. As dori enorm sa merg la ceva psiholog sau ceva care ma poate ajuta sa trec peste blocajul ce il am la fotbal fiindca simt ca aia e ce vreau sa fac si as fi dispus sa fac orice sacrificiu ca sa imi revin, dar deja am 18 ani si orice timp pierdut, costa foarte mult.

In 10 zile incepe facultatea. Nu vreau sa merg, nu inteleg nici eu exact de ce, dar nu vreau. Mai bine nu mai fac nimic niciodata. Prietenii, daca ii pot numi asa pe unii dintre ei ma considera un speriat, timid, nu am idee. Imi e tot mai greu sa fac alti prieteni, mai ales ca nu mai ies de mult timp. Vreau sa incep sa invat de acasa ceva legat de IT si sa ma angajez ceva programator fiindca se castiga extrem de mult. As pleca in alta tara, nu am idee nici eu ce sa fac.
Din cel mai bun din zona, la fotbal si la invatat, s-a ales praful. Probabil sunt intr-o depresie grava, simt ca mi-am dus tot potentialul, simt ca sunt speriat sa mai intalnesc oameni, as sta toata ziua in casa si pierde timpul. Viata nu mai are niciun rost pentru mine. Scriu plangand tot ce am scris aici si chiar as dori sa ma poata ajuta cineva, sa imi ofere o directie noua. Sunt atacat din toate partile si am ruinat tot ce aveam bun. Va rog din tot sufletul, orice sfat e bine primit. Nu mai suport situatia in care sunt. Este din ce in ce mai greu pe zi ce trece si parca nu se mai sfarseste niciodata...

(Mulțumesc mult celoc ce au citit tot)

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook