Deci.azi am iesit cu pietenul meu si niste amici prin parc. m`am despartit de el fiindca nu ii suporta pe baietii aia cu care eram noi si eu nu am vrut sa merg cu el, ci am preferat sa raman cu ei. a devenit nervos, violent, de abia se mai controla. mai ca ne batea pe toti pe acolo. in cartier si-a cerut scuze, bla, bla, ca daca il iubesc il iert si de data asta.
il iubesc mult, mi-a fost greu sa-l parasesc, dar consider ca amandoi meritam pe cineva pe masura noastra.

voi cum ati trecut peste despartiri?

Pai poate nu e dreptul meu sa ma bag, dar tu daca il iubeai ramaneai alaturi de el...intr-un cuplu numai cei 2 trebuie sa se suporte.nu scrie nicaieri ca trebuie sa iti accept anturajul...

Yanny's, citindu-ţi întrebările anterioare, îţi spun şi ţie ceea ce am spus şi altor fete ca tine de-aici de pe site dar şi din viaţa reală.
Nu mai fiţi atât de superficiale!
Cum ţi-a spus şi "vally", nu scrie nicăieri că el trebuie în mod obligatoriu să-ţi accepte şi anturajul. El te vrea pe tine şi atât.
Puteai mai simplu să mergi cu el de data asta şi la o dată în care el nu putea să iasă (avea treabă, îi era somn, era plecat, etc. etc.) ieşeai şi cu aceia şi împăcai şi capra şi varza.
Relatezi cu destulă dezinvoltură ca să te cred când scrii că "îl iubesc mult" şi că ţi-a fost greu.
Da, îl iubeşti mult şi te-ai despărţit de el pentru că el vroia să stea cu tine şi nu cu tine plus tot cârdul.
Nu-i scuz reacţia violentă dar eu să fiu în locul lui atât spuneam: "foarte bine, rămâi cu băieţii tăi dacă-s aşa de importanţi. Mă scuzi că te-am deranjat".