Deci la cat ai scris tu, am avut rabdare sa citesc tot, si in afara de faptul ca ai doar 14 ani, iti zic doar atat: isi bate joc de tine si de altele. Iubeste-l in continuare ca ai sa vezi cum ai sa ajungi si cat ai sa suferi. Nu ai sa asculti acum, dar o sa vezi mai tarziu. Are o vrajeala in el de inmoaie si muntii. Nu esti inca matura ca sa iti dai seama de asta, dar eu sper sa il uiti si sa iti vezi de copilarie, pentru ca pana la urma ai doar 14 ani, si o sa vrei peste ani sa te mai intalnesti cu varsta asta. Va juca pe fata pe toate si tu stiind asta te-ai lasat calcata in picioare. Revino-ti!
Sa zicem ca ai dreptate, oricum eu tot o sa il iubesc. Dar astept sa treaca timpu, incerc sa nu ma mai gandesc la asta. Si poate odata isi va da seama ce a facut sau o sa am si eu ocazia sa ii reprosez candva asta.
Copilaria e o perioada in care naivitatea e la loc de cinste. Tindem sa privim totul chintesentic si sa exageram totul. Copilaria e un maniheism. Cu timpul vei invata ca ''dragostea'' asta copilareasca e doar un moft specific varstei. Nu vreau sa fiu rau dar ar trebui sa te preocupe mai mult alte lucruri. Textul tau a fost plin de greseli si aceste greseli trebuiesc remediate. Mai multa atentie pe viitor...
Stiu poate am avut greseli, de obicei nu prea am. Dar a fost mult de scris. Si ideea e ca eu acum ma chinui sa uit tot, si sa-mi vad de ale mele. Dar asta inseamna sa stau numai in casa. Dar el m-a iubit si stiu asta sigur, mereu cand treceam pe langa el se uita in ochi mei. Si toti imi spuneau ca doamne cum se uita la tine. dar asta e trecut si stiu ca trebuie sa uit si sa privesc in viitor.
Daca tu crezi ca la 14 ani poti ''iubi'' atunci fie. Evident insa ca te inseli. Esti la varsta la care inca nu stii aproape nimic despre viata si despre propria persoana. E insa in natura copiilor sa dramatizeze fiecare situatie. Peste 5-6 ani o sa razi copios gandindu-te la ce aberatii spuneai la 14 ani.