DAN, CAPITAN DE PLAI de Vasile Alecsandri POEM EROIC Poemul, este o specie a genului epic, in versuri, cu o actiune mai dezvoltata decat a baladei, cuprinzand o suita de episoade, cu personaje mai multe, insufletite de sentimente nobile si o intriga mai complicata. Pornind de la folclor, Vasile Alecsandri infatiseaza o pagina din trecutul nostru istoric, un moment dramatic din lupta pentru libertate nationala dusa de poporul roman im-potriva cotropitorilor tarii. Faptele povestite se petrec in secolul XVI, dupa moartea lui Stefan cel Mare, cand romanii au de infruntat o noua navalire a tatarilor cotropitori. Actiunea are la baza o antiteza puternica, cea dintre cotropitorii tatari si aparatorii plaiurilor romanesti, simbolizati prin Dan si Ursan, personaje aflate la granita dintre real si legendar, intrupari ale eroismului si ale patriotismului intregului popor. Ei sunt animati de o puternica dragoste de tara, pe care o apara cu pretul vietii. Viteazul Dan, figura centrala a poemului, fost ostean de-al lui Stefan cel Mare, traies-te,,ca soimul singuratic / In pestera de stanca, pe-un munte paduratic. Retras in muntii pe care i-a aparat candva cu multa barbatie, solitar si batran, el mediteaza asupra trecerii timpului si a apropiatei morti. Are sentimentul datoriei implinite fata de tara si memoreaza in singuratate faptele de arme de odinioara :,,Dincolo de morminte el trist acum priveste / O tainica fantasma ce-n zare se-odihneste / Fantasma dragalasa a verdei tinereti / Ce fuge de rasuflul geroasei batraneti. Natura, apare personificata :,, doi vechi stejari / Crescuti dintr-o tulpina pe culmea cea de munte (simbol al fratiei de arme a celor doi eroi, Dan si Ursan), vorbesc despre navalirea tatarilor pe plaiurile romanesti:,, E sabie in tara, au navalit tatarii/ S-acum in balti de sange isi joaca armasarii! Ard satele! sub robie cad fete si copii. Aceasta trista si napraznica veste il hotaraste pe Dan sa plece la lupta, singura lui dorinta fiind de a strivi,,toti lupii, toti serpii de pe plai -aluzie metaforica la dusmanii tarii.,, Batranul Dan desprinde un palos vechi din cui / Si palosul luceste voios in mana lui / El zice cu mandrie, naltand privirea-n sus/ Pe inima si palos, rugina nu s-au pus. Dorinta sa este nestramutata si Dan porneste la drum spre Ursan, prietenul si fostul sau tovaras de arme, ce fusese pus de domnitor de paza in mijlocul campiei. Afland de navalirea tatarilor, acesta nu ezita nici o clipa si se pregateste de lupta. Impreuna se arunca in focul bataliei, sprijinindu-se unul pe celalalt. In timpul luptei Ursan este ranit, dar Dan nu-si paraseste prietenul in aceste momente grele. Isi face aparitia Fulga, fiica lui Ursan, care-si salveaza tatal, sosesc si arcasii din Orhei, dusmanii sunt alungati, dar Dan este ranit si luat prizonier,, ca prada si trofeu. Adus in fata lui Ghirai, batranul ostean refuza sa renunte la credinta strabuna in schimbul iertarii. El isi exprima insa dorinta de a mai saruta odata pamantul tarii :,, Ghirai, ma lasa, lasa, in ora mortii grele / Sa mai sarut odata pamantul tarii mele! Cinstit, Dan isi respecta cuvantul, se intoarce la Han spre a-si primi - 2 - pedeapsa, dar inainte de a-l atinge calaul, el cade rapus de jalea si rusinea de a fi cazut prizonier :,, Suspina, sovaieste si, palid cade mort! Ultimele cuvinte ale dusmanului impotriva caruia Dan luptase, sunt pline de respect si pretuire pentru vitejia, curajul si cinstea eroului:,, O, Dan viteaz, ferice ca tine care piere, / Avand o viata verde in timpul tineretii / Si alba ca zapada in iarna batranetii! Creatia literara,, Dan capitan de plai este un poem eroic, deoarece este o naratiune, o opera epica in versuri, cu actiune complicata ce cuprinde mai multe episoade in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de fapte nobile. Actiunea este povestita pe parcursul a sapte capitole si se desfasoara intr-o gradatie continua, logica si ascendenta, din momentul cand autorul ni-l prezinta pe Dan, care traieste singuratic in munti si afla de navalirea tatarilor, si pana la moartea eroului, in cortul lui Ghirai.