Din nou am facut o greseala: am venit aproape beat acasa, unde locuiesc cu matusa, unchiul si varul meu.
Am vomat in pat in timpul noptii (iar eu nici nu-mi aduc aminte cand am facut asta), iar dimineata pe la 8, a venit special varul pentru mine ca sa-mi f**a o palma.
Imi bag picioarele!
Nu mai suport nimic!
Nu am chef de nicio ruda, nu vreau pe nimeni langa mine care sa-mi tina morala si sa ma certe, sunt perfect constient de cat de pr**t sunt!
Vreau sa stau singur intr-un apartament, iar daca vreau sa vin mort de beat in ultima zi din an, ASTA FAC!
Pentru ce p*** mea ii doare pe ei de ce fac eu? Nu-mi pasa de ei! Nu am sentimente pentru ei, iar daca ar muri matusa, unchiul, varul sau toti 3 in acelasi timp, mi-ar parea putin rau si le-as manca coliva.
Da, sunt un nemernic, un nesimtit, un nimic, un nimeni!
Eu nu merit absolut nimic din ce am in jurul meu! Nici familia pe care o am!
Eu nu suport zilele care tot trec iar eu sunt in viata, caci stiu ca nu au gresit cu nimic parintii mei ca sa ma aiba pe mine ca fiu!
Pentru ce exist eu? Sa-i dezamagesc? Sa-i fac de ras? Sunt un pr**t, nu muncesc, nu stiu nimic!
c**am-as pe ea de viata sa ma cac, ca oricat de frumoase ar fi clipele mici ce conteaza in ea, nu o schimba deloc!
Succes la fete nu am!
Recent am increderea in mine si am ajuns la nivelul la care, daca as fi fost de mic astfel, as avea fete prietene si fete pe care sa le f**, eventual o iubita!
Toate fetele bune si culmea, mai mari decat mine cu cativa ani, care m-au placut si care voiau sa o faca cu mine, eu le-am ignorat ca un retardat ce am fost!
Cum c**at sa refuzi asa ceva? Cat de t**pit sa fii?
Eram mai mic, recunosc, dar asta nu schimba faptul ca eram prea cr**in, iar din cauza asta nu am pe NIMENI!
Sunt un nimeni, nu am pe nimeni si nimanui nu-i pasa de mine! Nimeni nu ma suna, nimeni nu ma cauta, nimeni nu se intereseaza de mine! (in afara de parinti, desigur)
Pentru ce p*** mea mai traiesc eu? M-am saturat sa tot sufar ca un pr**t!
Apropo, ziua in care s-a intamplat faza cu varu si vomatul, adica acum 2 zile, a fost si ziua in care am fost mai hotarat decat am fost in toata viata mea sa ma sinucid! Nu stiu cum p*** mea nu am facut asta.
Nu am dreptul să te judec, pentru că nu te cunoscut, nu-ți cunosc povestea în totalitate!
Oamenii greșesc mereu, dar la un moment dat se trezesc la realitate, și își dau seama de cele făcute în trecut! Mi-ar plăcea să-ți spun că te pot ajuta, însă nu pot; nu am experianța suficientă pentru a face acest lucru.
Am fost astăzi la Penitenciarul din Bacău, cu scopul de a le încălzi sufletele deținuților. Eram precum un mic cadou de Crăciun pentru ei, le vedem tristețea, singurătatea în ochi! După ce am terminat de prezentat momentul meu artistic, câțiva deținuți aveau și ei ceva pregătit pentru noi. Colinde, beatbox, poezii, totul era spectaculos! Pentru un moment am uitat unde mă aflu, și povestea lor, m-am simțit ca la o serbare din clasa a IV-a, plină de emoții! Această întâmplare m-a făcut să realizez adevărul crud, m-a făcut să-mi prețuiesc părinții, prietenii.
Nu-ți pasă de familia ta, înțeleg. Zici că ești un nimeni, un nimic, însă gândește-te că nimeni nu reprezintă ceva important pentru omenire!
Ar trebui să-ți iubești familia, să o prețuiești cât mai ai ocazia. Toți facem greșeli, majoritatea fără sens însă le facem, și totuși familia este cea care ne îndreaptă pe calea cea bună!
Te crezi cu capul pe umeri, dar dacă nu muncești, nu ai nimic al tău, iar familia este cea care te întreține, chiar crezi că ai șansă să trăiești liber în lume, fără familie?
Nu mai fi atât de orb, și deschide ochii! Ai o familie ce te iubește, gândește-te că există oameni în această lume care ar da orice să-și mai vadă o dată familia, însă nu au șansa! Apreciază ce ai, asta este tot ce îți pot spune!
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
