Efectiv simt ca nu mai am motive sa traiesc. Am zis ca o sa las trecutul in urma, ca o sa incerc sa fiu fericita. Ca o sa merg pe principiul ca fericirea e o alegere. Nu e asa. Am numai 13 ani. Nu exista o zi fara scandal, o zi fara lacrimi, o zi fara zambete false, o zi fara ganduri sinucigase, o zi fara stari puternice de anxietate si depresie. Parintii mei au divortat. Nu s-au inteles niciodata. Tatal meu e un monstru. Am 3 frati. Ne-a facut viata amara. Nu am avut niciodata copilarie. Am muncit de mica si tot saraca am ajuns. Am fost facuta nu din dragoste, ci pentru a se folosi de mine. Mi-a demonstrat-o de multe ori. Nu m-a iubit niciodata. Nu are suflet, sentimente. Il urasc din tot sufletul. Imi urasc viata. Ma urasc. Vreau sa scap de tot si de toate. Mama mea e grav bolnava. Am zilnic stari de anxietate si depresie. Sora mea e gravida cu un copil bolnav. Sotul ei e plecat in strainatate pentru a ne putea ajuta. Sora mea e si ea plecata in strainatate. Sunt singura pe pamantul asta. Nu am o familie. Ma simt a nimanui. Tatal meu ne-a distrus viata. Prietenii mei ma tradeaza si am ajuns sa imi fac foarte greu prieteni, sa nu mai am incredere in nimeni si sa fiu foarte selectiva. Din motive personale, trebuie sa dau spre adoptie 3 dintre sufletele care inca ma tin in viata. Am 4 animale. Trebuie sa dau spre adoptie 3 dintre ele. Nu am de ales. Nu am cum sa le tin. Ma doare atat de tare ca trebuie sa renunt la ele, nu am alta optiune, chiar nu am, oricat am incercat sa gasesc, nu exista alta cale. Fratele meu e foarte afectat, incepe si el sa aiba stari de anxietate, depresie. A reactionat foarte urat la divort. Suntem amandoi foarte sensibili. Imi vine sa mor. Nu mai am niciun motiv de bucurie, nu am avut niciodata. Am avut o copilarie chinuita, fara culoare, mereu am incercat sa nu ma plang, sa tin capul sus, dar simt ca cedez. As putea insirui zeci, sute de motive pentru care am ajuns sa nu imi mai doresc sa respir. Vreau sa scap de tot chinul. Imi urasc viata. De ce unii au totul, desi nu merita si altii nu au nimic, desi au fost buni toata viata? De ce trebuie sa trec prin asta? De ce am viata asta la numai 13 ani? Cu ce am gresit?
Ai numai 13 ani și ai cunoscut multe, ai aflat multe din cele ce se pot întâmpla în viață.
Te exprimi fluent, corect și ai un vocabular bogat. Ai o cultură care depășește pe mulți din cei de vârsta ta.
Un gând este totdeauna însoțit de o emoție. E-moție. Emoția este o mișcare, motus motor, cuvinte înrudite care se referă la mișcare.
Nu poți separa creierul de corp, ele formează un tot unitar.
E-moțile resimțite - sufletește- adică cerebral, se resfrâng asupra întregului corp.
Nu plângi numai cu ochii, nu ești tristă numai cu creierul, tot corpul tău este trist.
Sunt sigur că tot ceea ce spui aici este realitatea pe care o trăiești 100%.
Dar, dar.
Te concentrezi singură asupra gândurilor-e-moții triste.
Să zicem că ai fi pilot de curse ( ești pilotul vieții tale, la 13 ani).
Știi ce învață pilotul de curse la prima lecție de pilotaj?
Nu să țină volanul în mână și să îl rotească, el știe deja asta.
La stânga șoselei este un zid de beton, iar la dreapta un șanț adânc pe marginea drumului.
I se spune. Dacă îți vei aținti ochii asupra zidului, sau asupra șanțului, la viteza de 300 km pe oră, vei ajunge în ele, oricât de bine ții volanul în mână. Concentrează-te asupra drumului.
Gândurile-e-moții triste sunt pe marginea drumului tău în viață.
Dacă te concentrezi pe ele eșuezi.
Da părinții tăi au greșit față de tine divorțând, da nu ți-au dat iubirea de care ai fi avut nevoie, dar astea sunt în urmă și pe marginea drumului tău în viață.
Sunt în tine resurse enorme cu care să învingi, tocmai pentru că ai trăit greșeli pe care dta nu le vei face.
Nu ai greșit cu nimic.
Un gând puternic de eliberare, de ieșire din situația în care te afli, un gând-e-moție al tău, emis de tine îți schimbă viața.
Au fost și alții în situația ta și au învins, căci și-au dat seama că viața este o luptă.
Este un loc unde numai dta ai acces, unde ești stăpână, gândurile-e-moțiile tale, acolo este locul unde în mod sigur dta poți să schimbi ceva. Tu poți.
De ce sunt sigur de asta? Din cauză că ai reușit să organizezi materialul logic, când ai scris cele de mai sus. Se vede de aici că ai forță sufletească, cu ea se pot rezolva multe.
RăspundeAm inceput sa plang in timp ce citeam. De ce nu poate si familia mea sa ma inteleaga cum poti tu? De ce un strain poate sa ma faca sa plang de emotie scriind niste randuri, si mama mea nu e in stare sa comunice cu mine? Nu a vorbit liber cu mine niciodata. Doar urlete, scandal, m-a terorizat. Nu o urasc, doamne. Ea nu e tata. Ea a facut totul pentru noi. Doar pe ea o am. Dar nici nu isi da seama cat rau imi face. Ma distruge. E mama mea si ar trebui sa imi dea putere, nu sa imi macine sufletul cu tot felul de cuvinte grele, spuse la nervi. Nu e vina ei. Dar nici a mea. Iti multumesc pentru cuvintele tale. Sa stii ca esti singurul om care a stiut sa imi ofere o vorba buna cand am avut nevoie, care a stiut sa spuna si altceva in afara de jigniri si critici, ca exagerez, ca de ce ma bag in viata adultilor. Nu e numai treaba lor. Ei ma implica pe mine in tot. Eu incerc sa sustin familia, sa salvez ce mai e din ea, desi nu a fost si nici nu va fi vreodata o familie in adevaratul sens al cuvantului. Sunt ca un bat care sustine niste greutati. Nu vrea sa se rupa. Dar nu noi decidem. Nu eu decid unde ma nasc, cum traiesc. Am incercat de atatea ori sa par fericita, desi nu eram. Sa ma integrez in societate. Nu e usor. Sunt fragila ca acel bat. Sunt sensibila. Uneori ma gandesc daca ar mai fi ceva care sa ma poata rani mai rau. Daca am ajuns sa fiu imuna la durere. Parca unele persoane uita ca am si eu sentimente. Ce pot sa spun... MULTUMESC! M-ai ajutat mult si nu voi renunta niciodata. Nu are niciun rost sa imi iau viata. Viata e lunga si cand voi fi pe picioarele mele voi face tot ce voi putea ca sa fiu fericita. Imi voi intemeia o familie si voi face orice pentru copiii mei, ca sa nu traiasca cum am trait eu.
Răspunde
Acesta este un mic început.
Știi cum funcționează o pârghie?
Dar o balanță din aceea cu talgere de la piață?
Are la mijloc un vârf ascuțit, pe care se sprijină o bară.
La capetele barei sunt niște mici lanțuri pe care se leagă la partea de jos două talgere farfurii, pe care se pune marfa.
Apoi se cântărește.
Dacă pe acel punct de sprijin pui să se sprijine o bară cu brațe inegale, unul foarte lung iar altul scurt. La capătul scurt să zicem că este o greutate pe care dta nu o poți ridica, 1000 kg.
Dar dacă brațul lung este suficient de lung, tu apeși pe el și ridici greutatea. Dar cel mai important punct din acest dispozitiv, pârghie sau de la balanță este punctul de sprijin. pivotul.
Un învățat antic, parcă Arhimede spunea
- Dați-mi un punct de sprijin (un pivot), și mut pământul din loc. ( adică o greutate imensă).
Eu te învăț să fii un pivot.
Tu, pe nesimțite, pe nevăzute vei fi pivotul care va răsturna situația din familia ta.
Iar ei nici măcar nu o să își da seama cine a făcut asta.
Iar dta nu o să te lauzi, că nu ai nevoie de decorație și statuie.
Rezultatul contează.
Curaj, că azi am o zi grea, dar bucuria pe care mi-ai făcut-o cu acest răspuns, o să mă ajute în lupta mea, ca să mut alte greutăți din loc.
Ce note ai la mate?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
In primul rand, ai doar 13 ani si nu esti responsabila cu nimic, decat invatatul si scoala!
Grijile familiei, lasa-le in grija mamei!
Oricum, se pare ca marea ta familie, este de fapt mama ta si tu, deoarece fratele si sora sunt casatoriti sau divortati si problemele lor sunt doar ale lor, nu ale tale.
Traieste-ti copilaria, invata si jaca-te, respectandu-ti mama si ajutand-o, atat cat poti (mici treburi pe langa casa, mici cumparaturi samd).
Viata este foarte frumoasa daca te limetezi la atributiunile tale, nu la ce fac adultii din jurul tau.
Cat privesc animalutele de companie, da-le spre adoptie pe toate, mai ales daca nu aveti bani sa mancati tu si mama ta, ca infometati bietul animal si sufera.
Asadar, viata ta este foarte frumoasa si normala, atata vreme cat ar trebui sa te preocupe doar ea, nu si viata altora.
In orice caz, daca doresti sa discuti cu un psiholog, totul fiind confidential si gratis, suna la TELEFONUL COPILULUI: 116 111
sau instaleaza-ti aplicatia asta, pe mobil:
http://www.116111.ro/descarca-aplicatia
Nu este deloc asa cum spuneti. Am exagerat de multe responsabilitati pentru varsta mea. Nu am cum sa ignor scandalul atata timp cat sunt si eu bagata la mijloc fara nicio vina. Mama mea fiind mereu stresata si bolnava isi varsa toti nervii pe mine si fratele meu mai mic. Dvs. vorbiti de parca nu ati inteles nimic din ce am scris si de parca viata e roz. Viata nu e mereu roz. Multumesc oricum pentru raspuns.
Dupa cum am explicat, nu este treaba sau responsabilitatea ta, sa intervii in discutiile adultilor, de aici si nervii pe care mama ta ii varsa pe tine, pentru ca te bagi acolo unde nu trebuie.
In orice caz, se pare ca nu intelegi atributiile pe care le ai la varsta asta si in care te implici, fara sa tii cont de faptul ca nu ar trebui sa ai nici un cuvant de spus in locul adultilor.
Discuta cu un psiholog si ti se v explica de ce nu este bine ceea ce faci si cum reactia ta si internetia ta in discutiile adultilor, incita la mai rau, in loc sa calmeze lucrurile.
Nu am permis niciodata ca copii mei sa intervina in discutiile noastre de adulti si nici sa stea in incaperea unde aveam asemenea discutie cu sotul, fratii sau familiile noastre.
Copii trebuiesc protejati si indepartati de asemenea discutii.
Tu nu ai ce cauta la disputele mamei cu fratii tai mai mari, sau cu fostul sot, fiind mult prea mica sa intervii, sau sa poti spune ceva.
Viata este roz in momentul in care te focusezi pe atributiile si responsabilitatile tale, ale unei fetite de 13 ani!
Fericirea,liniștea interioară tin strict de chimia creierului, nu de bani, noroc sau genetică.
Consulta un psihiatru pentru copii. Esti in depresie, când iti revii vei deveni pedepsită.
In primul rand, e foarte important sa nu mai spui nici in gluma ca te sinucizi. Nu exista optiunea asta, inlatur-o de tot!
Mai apoi, nu esti a nimanui, esti a lui Dumnezeu. El nu te-a lasat aici ca sa fii nefericita, insa ai avut un start dificil in viata. Viata ta nu se rezuma la astia 13 ani. Mai ai multi inainte, ii poti face fericiti.
Probleme avem cu totii. A tale sunt destul de nasoale si, din pacate, ai dat de ele copil fiind.
Inteleg cat de greu e, insa viata vrea sa te invete ceva. Mereu cand e greu, e ceva de invatat. Lupta, ca asa e situatia. Nu te lasa prada dificultăților, lupta pentru un viitor luminos.
Roaga-te, crede, multumeste, ca nu te va ignora Dumnezeu.
Cum ti-a zis cineva mai sus, apeleaza si la telefonul copilului, neaparat.
Buna!
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia
Asteptam sa te ajutam!
Hey, în primul rând trebuie să te linişteşti. Ok, poate că acest lucru pare cel mai greu să îl faci. Și pentru mine este la fel, crede-mă pe cuvânt. Și eu îmi urăsc viața. Nu știu dacă am depresie sau nu, nu-mi pot da seama din motivul că sunt foarte împărțită. Sunt momente când îmi urăsc viața, dar altele când devin optimistă și sper în adâncul meu la o schimbare. Dar orice aș face nu pot să nu mă urăsc pe mine. Nu mă pot accepta pe mine și dacă aș putea aș ucide-o pe eu cea cu amintirile ei și cu stările ei proaste de dispoziție. Dar nu pot face asta și este frustrant... La un moment dat mi-am dorit să fiu altcineva, dar nu mi-a mers deloc.
Nu te necăji, chiar dacă îți este greu, rezistă! Știu că cuvintele nu pot îndepărta o sumedenie de suferințe și un trecut cu rădăcini. Știu că poate fii ușor să îți dorești să numai exiști, dar calea cea ușoară nu este de cele mai multe ori și cea corectă. Pe mine sinceră să fiu, m-ar fi ajutat niște cuvinte frumoase. Dar ele nu au existat niciodată. Nu știu cât de tare te voi ajuta eu, cu cuvintele mele, dar vreau să încerc să te fac să vezi că ai dreptul să trăiești și să fii fericită! În ciuda tuturor problemelor pe care le întâmpini. E ciudat că eu, care nu mă pot accepta, îți vorbesc despre acceptare... Viața nu este de cele mai multe ori ușoară, uneori ea este grea și continuă să ne dezamăgească. Ne facem atâtea vise cu viața perfectă, pentru ca apoi să primim palme colosale. Cu cât înaintăm mai mult, cu atât devine mai greu să luptăm. Începem să ne pierdem speranțele. Și eu mi-am pierdut o grămadă de speranțe și continui să o fac. Dar în același timp câștig altele noi. Și eu mi-am pierdut toții prieteni din motive pe care nici măcar nu le cunosc. Și eu îmi urăsc familia și continui să o fac. Uneori am impresia că urăsc și iubesc în aceleași timp, în mod egal, tot ceea ce miscă în jurul meu. Sunt geloasă pe oamenii care au tot ce își doresc și mă întreb zi de zi "De ce eu?" De ce a trebuit ca eu să trăiesc altfel față de acei oameni... dar nimeni nu este fericit cu adevărat. Durerea și lacrimile sunt comune oricui. Orice om ascunde în el o suferință, una profundă sau ușoară, una recentă sau una permanentă.
Poate că ți se spune să nu îți pese, să îți traiești viața. Dar asta cu siguranță pare imposibil pentru tine. La fel și pentru mine. Am citit tot ce ai scris și am rămas impresionată. Pare că viața ta se prăbușește, dar fii tare! Găsește niște pasiuni dacă nu ai şi fă ceea ce îți place. Eu asta fac atunci când trecutul și prezentul mă fugăresc. Mă refugiez în pasiuni care îmi fac bine. Nu te gândi la sinucidere, nu da dovadă de lașitate! Viața ta este numai și numai a ta. Nu o poți "șterge" după pământ. Sigur ai vise frumoase și speranțe. Nimic nu este imposibil! Deși pare greu de crezut, chiar totul este posibil. Nu te sfătuiesc să fii nepăsătoare, dar zâmbește. Zâmbește chiar dacă este greu. Este gratuit și esențial pentru tine. Zâmbește chiar și atunci când ai lacrimi în ochi pentru că și eu o fac la fel. Mi-aş dori tare mult să îți spun mai multe, să vorbim mai multe, dar sunt sigură că știi și tu că nu pot vorbi ore în șir în acest răspuns. Dar crede-mă că mi-aş dori. Mi-aş dori, dacă ar mai exista ocazia, să mai vorbim deoarece cred că ne asemănăm la unele aspecte...
Dacă viața are atâta fantezie reală în ea, de la univers, naștere și moarte, cu siguranță și speranțele sunt ascultate și visele devin realitate. Nu te-ai născut ca să suferi. Te-ai născut ca să trăiești și să lupți. Viața este o luptă până la un anumit punct când devine liniștită.
Privește-te în oglindă și spune-ți că ești frumoasă, deșteaptă, bună si mai ales puternică. Deoarece chiar așa și ești. Ești o persoană minunată și poți schimba lumea ta. Ai controlul asupra ei și în viitor vei găsi fericirea. Dacă unele persoane nu văd aceste calități la tine, atunci înseamnă că sunt orbite de lumina ta și că trăiesc în minciună. Sigur vor mai urma momente grele în viața ta, dar rezistă! Atâta timp cât va exista speranță în inima ta și vei crede în tine, va exista și șansa la fericirea garantată! Atâta timp cât vei respira, va exista și șansa la un viitor bun!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
