Nu chiar scoala este problema. Parintii se ascund in spatele unor ziduri incercand sa faca bani,iar asa ei devin o umbra. O umbra care iti spune ce sa faci( care da niste porunci) si care face bani (sau incearca din rasputeri). Cam asta se intampla in majoritatea cazurilor. Nu prea exista comunicare din teama sau rusine. Te gandesti ca nu-i poti spune tot ce ii spui unui prieten foarte bun parintilor din teama de a nu intelege sau a te judeca. De limbaj nu mai vorbesc, este interpretat de multe ori gresit de catre copii. Ca in povestea in care "Ai grija!" spus mereu de catre mama (sau tata) inseamna adesea "Fa o greseala ca sa-ti pot spune : ti-am zis eu sa ai grija!".Sau orice zicala de-a lor gen "Nu manca merele acelea " sau " Nu deschide cutia asta!" este de fapt interpretata ca o provocare, de multe ori parintii nedandu-si seama de asta.Si uite asa se formeaza multe lacune in relatia dintre ei.
Eram in aceeasi situatie. Eu sunt fata, asa ca am inceput sa vorbesc cu mama, sa'i spun ca ma doare ca nu avem un raport strans cum au prietenele mele cu mamele lor! am inceput sa'i povestesc zilnic cate putin din ce mi se intampla si cand am ajuns la baietii am rugat'o pe mama sa vorbeasca ea cu tata. Cat despre problema cu scoala e normal si logic, toti sunt la fel la capitolu' asta asa ca nu esti unica nu'ti face griji Incearca sa faci la fel daca esti fata( cam asta am inteles), mamele sunt mereu mai intelegatoare Bafta!:*
Daca parintii cand incerci sa le spui ceva nu ar mai tipa cred ca ar fi mai bine, oricum eu ma inteleg mai bine cu mama decat cu tata