Este OK ca mama sa aiba mereu locația mea pe o App? Mie mi se pare ca imi încalcă intimitatea și totodată ca nu are încredere. De cele mai multe ori s-a întâmplat când atunci când nu i am putut răspunde, să își facă filme în cap ca sunt cu vreun băiat și D astea. sau când recent am rămas la bunica mea, am plecat supărată pentru ca mai voiam să stau, având în vedere ca ne vedem destul de rar, și mama a tras concluzia ca sunt supărată pentru ca as fi avut în gând sa fac altceva sau să mă văd cu cineva/ o întâlnire fara ca ea să știe. Mai sunt întâmplări mii și mii de genul ăsta. Eu îi spun aproape orice, și cu cine mă văd și unde sunt, dar totuși. totul are o limită. Aproape. Fiindcă nu vreau să îi spun ca mă văd cu un băiat, ca imediat mă pune să l aduc acasă din prima, ceea ce nu este tocmai ok, sau dacă merg departe de casă crede ca mi se va întâmpla ceva. Și mai sunt câteva a povești de genul. Cum pot să o conving să fie de acord să nu mai fiu pe acea aplicație, să nu mi mai vadă locația și să fie mai liniștită? Am aproape 17 ani!

Da este ok, pentru ca i-ai dat destule motive sa nu aiba incredere in tine.

Da, este perfect ok ca parintii sa aiba locatia ta tot timpul, cel putin pana la majorat (cand implinesti 18 ani), fiindca sunt tutorii tai legali si au obligatia sa te suprevegheze si sa stie tot timpul unde esti.

Vad ca ai doar 16 anisori, deci inca esti minor sub stricta supraveghere a parintilor tai, conform legii in vigoare.

In ce priveste intimitatea ta, te sfatuiesc sa nu-ti iei telefonul in wc/baie ca sa ai intimitatea pe care ti-o doresti atata, ca doar acolo ai acest drept la acest moment din viata.

Ce intimitate cand tu ai 16 ani?!
Esti sub tutela parintilor, normal e sa le SPUI TU unde mergi, nu sa trebuiasca sa te verifice! Asa ar face un adolescent responsabil.

Chiar nu mai poti astepta cu baietii? Au intrat zilele in sac si s-au terminat baietii?
Si daca il aduci acasa, sa il cunoasca si parintii tai, ce e rau in asta? Cu atat mai mult te responsabilizezi si tu si baiatul.
Tu esti copil si nu realizezi ce pericole te pasc!
Paza buna trece primejdia rea. Nu mai incerca sa-i pacalesti pe parinti, ca ei iti vor binele.

Iar cand vei creste si vei avea colega de apartament, te asigur ca ii vei spune: merg acolo, cu x sau y. Ma intorc pana la ora cutare. Asa procedeaza adultii responsabili.

Înțeleg foarte bine cum te simți și că îți dorești mai multă libertate și intimitate. Relațiile între părinți și copii, mai ales în perioada adolescenței, sunt adesea complexe, (si eu am trecut prin asta), iar părinții pot fi îngrijorați din dorința de a te proteja. Totuși, este important ca și tu să simți că ai autonomie și să ai un spațiu personal unde să te simți în siguranță și respectată.
Îți las câteva sugestii care ar putea ajuta la rezolvarea acestei situații:

Comunicare deschisă: Este important să îți exprimi sentimentele față de mama ta, dar într-un mod calm și respectuos. Poți să-i spui că înțelegi că își dorește să știe că ești în siguranță, dar că simți că te încalcă pe tine și intimitatea ta. Împărtășește-i cum te face să te simți faptul că nu ai destulă libertate și că îți dorești să fii tratată ca un adult responsabil, având în același timp și un spațiu propriu.

Oferă-i alternative: Poți să-i sugerezi alte modalități prin care să o faci să se simtă mai liniștită, dar care nu îți invadează intimitatea. De exemplu, poți să fii mai deschisă în legătură cu locurile unde te afli și cu cine te vezi, fără a fi nevoie să-i arăți locația permanent. Poate că o alternativă mai flexibilă ar fi să-i spui înainte unde mergi și cât o să stai, astfel încât să știe că ești în siguranță.

Discuții despre încredere: Explică-i că încrederea este importantă într-o relație părinte-copil. Spune-i că dacă te simți mereu monitorizată, este greu să construiești această încredere și că vrei să fii tratată ca o persoană matură. Spune-i că, deși îți place să o ții la curent cu activitățile tale, simți că trebuie să ai o anumită autonomie, iar acest lucru te ajută să te simți respectată.

Setarea limitelor clare: Este important să stabiliți împreună limite clare. Poți să-i spui că vrei să continui să îi spui ce faci, dar fără a fi necesar să îți urmărească locația în fiecare moment. Ar putea fi de ajutor să o asiguri că îți pasă de preocupările ei, dar că ai nevoie de mai multă libertate pentru a te dezvolta și a lua propriile decizii.

Fii răbdătoare: Chiar dacă îi spui aceste lucruri, schimbarea nu se va întâmpla peste noapte. Părinții pot fi foarte protectivi, iar în cazul în care își exprimă teama, va fi nevoie de timp pentru a-i arăta că poți să te descurci singură și că te poți încredința în alegerile tale.

Și încă ceva...ori ai făcut ceva și nu mai au încredere deplina în tine, ori mama ta a făcut ceva la vârsta ta și nu vrea sa repeți aceeași greșeală. Cam astea sunt cele 2 motive pentru care părinții, mai ales mama e asa...

Băi, tata, ia ascultă aici, că treaba asta cu locația e un subiect delicat, dar se rezolvă cu puțin cap și nițel tupeu deștept, nu pe scandal.

În primul rând, explică-i clar și cu șarm de ce treaba asta te deranjează. Fă-o să înțeleagă că nu ești mic copil să ai nevoie să-ți „ghicească" fiecare pas pe o aplicație. Zici așa:

„Mamă, eu înțeleg că îți faci griji și că mă iubești, dar să mă urmărești ca pe un GPS nu e soluția. Asta îmi dă senzația că nu ai încredere în mine și că tot timpul trebuie să mă justific. Uite cum stă treaba: eu îți spun unde sunt și cu cine, fără minciuni. Dacă îți zic că sunt bine, trebuie să te bazezi pe mine. Nu pot să cresc independent dacă simt că trăiesc sub lupa ta. Îți cer să ai încredere în mine, că n-am să fac prostii."

Apoi, tata, mută discuția pe partea emoțională: „Când îți faci filme, te consumi degeaba și îți faci rău. Hai să învățăm să ne bazăm pe cuvânt, nu pe aplicații, că altfel ajungem să fim distanți tocmai pentru că simt că nu mă lași să respir."

Pune-o pe gânduri, dar fii fermă, băi, să vadă că ești serioasă. Și dacă totul e spus pe tonul potrivit, fără ceartă, dar cu tupeul unei fete care știe ce vrea, o să se prindă că, la aproape 17 ani, trebuie să-ți dea niște spațiu. Așa cum tu îi oferi respect, cere-l înapoi, că relația părinte-copil nu e despre control, e despre încredere!