Este sinuciderea o solutie?
De ce atunci cand avem o problema, majoritatea dintre noi, gasim sinuciderea fiind o solutie?
De ce cei din jurul nostru nu incearca sa ne ajute? suntem dati la o parte, atunci cand simtim nevoia de a comunica cu cineva, nu este nimeni acolo care sa ne asculte, care sa ne inteleaga, apelam la tigari, bautura, in unele cazuri droguri.
De ce toti acesti oameni maturi ne vad pe noi copii care fumam si bem niste distrusi, din cauza lor suntem asa. Ce exemplu sa luam de la parintii care se cearta, care beau si mai stiu de ei, de la acei parinti care nu stiu sa comunice, stiu doar sa zbiere. Unii dintre noi traiesc intr-un asemenea mediu.
De ce toata lumea este asa? Ce se va intampla cu aceasta lume? Cand majoritatea dintre noi am luat-o pe cai gresite si simtim ca nu mai avem puterea de a schimba raul in bine? De ce sa fie rau, cand poate fi mai bine?

Prima intrebare: Nu.
A doua: Pentru ca li se pare o metoda mai usoara decat sa continue sa traiasca cu problema acea grea pe umerii lor in continuare.
A treia: Pentru ca unii nu stiu de durerile altora si nu le pasa/nu vor sa ajute si considera ca e mai usor sa astepte sa se faca bine cei raniti/depresivi.
A patra: Stereotipizare. Probabil ca toti au vazut un copil alcoolic care era distrus si atunci ii categorizeaza pe toti ca fiind asemenea lui.
A cincea: Pentru ca le este mai usor sa ignore si sa refuze.
A sasea: Se va duce naibii.
A saptea: nu o inteleg... Scuze...
Ultima: Pentru ca poti si pentru ca este mult mai convenabil si usor sa fii rau si sa nu-ti pese.

Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un an, intreaba un student care a picat examenul. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copil. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut in 29 februarie. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca. Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o viata, intreaba-te ce simti cand pierzi pe cineva drag. Pretuieste fiecare moment!
Nu lasa un lucru marunt sa-ti intunece mintea,gandeste-te la persoanele care mai am o zi de trait,sau la cei care stiu ca o vor pirde pe fiinta pe care o iubesc cel mai mult,dar viata este la fel. Oamenii se aseamana intre ei, timpul trece, suntem doar o parte din cenusa vremurilor.Sunt alte masti, dar aceeasi scena! Cu ajutorul unui model îţi poţi da seama ceea ce îţi lipseşte şi în acelaşi timp te ajută să te mobilizezi pentru a depăşi starea conştientizată. Modelul trebuie să fie în cel mai bun caz, un cadru de referinţă, dar să existe o limită, o distanţă. Cert este că întodeauna şi în orice situaţie întâlnită în viaţă, respectiv în cazul modelului, există atât avantaje cât şi dezavantaje. Dezavantajul se referă strict la natura imitaţiei, iar atunci când îţi alegi un model intervine implicit o modificare a individualităţii proprii.

Eu vreau să fiu eu, cu defectele şi calităţile mele, să simt viaţa cu bucuriile şi necazurile ei, să mă bucur atunci când fac ce-mi place, să plâng atunci când greşesc şi să învăţ din greşelile făcute şi să nu le mai repet.

La modelul tău de viaţă ar trebui în primul rând să învăţi din greşelile lui, să iei drept exemple faptele lui bune şi în acelaşi timp să poţi să-ţi păstrezi identitatea proprie.