Nu, nu imi place sa vorbesc la el si nu il folosesc decat cand am mare nevoie, ceea ce se intampla destul de rar.
Oarecum, da, sunt dependenta! Dar nu foarte inraita. Pot sta fara telefon o zi, doua, dar nu mai mult. Mi se pare un lucru strict necesar(pentru mine), si foarte util. E un lucru indispensabil-sa tin legatura cu prietenii, familia mea.chiar si cu clinetii mei, desi atunci folosesc telefonul firmei(de cele mai multe ori).
Nu sunt dependenta, il consider un lucru util pe care il poti folosi la nevoie.
Nu. Si sunt perfect de acord cu legiutoarea... Sunt atat de linistita cand nu-l am langa mine...
Nu o pot numi dependenta, e doar un lucru necesar, cu care m-am obisnuit si care ma ajuta sa iau legatura rapid cu cineva cand am nevoie. Dar nu sunt disperata atunci cand raman fara baterie sau fara semnal. Deci, totul in limita normalului.
Este o necesitate, asta nu da dependenta. Dependeta vine de acolo de unde iti place sa savurezi, sa te desfeti, sa te incarci... Pe cand la telefon, poti cel mult sa te descarci
Sincer... am o oarecare dependenta, dar nu una grava. Nu prea mai vorbesc la telefon de cand m.am despartit de ultimul prieten.
Nu...este o necesitate, un obiect util, ma folosesc de el cand am nevoie.am momente cand vb la tel.cu sora mea si o ora. ne vedem foarte rar...
Penaaaa1 întreabă: