De mult ori am, in adolescenta a trecut peste cuvantul parintilor si nu mi. a fost bine deloc.mereu sufeream.cum am mai crescut cum mi-am dat seama ca parintii mereu mi.au vrut binele...acum inainte de a lua o decizie mai importanta mereu ma consult cu ei si nu am avut de regretat de pe urma deciziilor luate impreuna cu ei... dpdv e clar ca experienta in viata isi spune cuvantul!
Nu merita sa risti, daca o faci trebuie sa-te asumi si responsabilitatile ce decurg...
Sa faci lucruri pe care ti le doresti cu adevarat si parintii ti le interzic
Parintii mei nu mi-ai impus niciodata limite prea greu de pastrat, deci nu mi-a fost greu sa accept "colivia" in care spun altii ca traiesc. Daca s-a intamplat sa calc pe granita, am platit pentru asta, nu in fata parintilor, ci in fata "pisicii" care se invarte in jurul "coliviei". In concluzie, nu sunt dispusa sa risc.
Sincer, nu sunt omul riscului, pentru ca sunt mai fricoasa de fel, nu-mi place sa fac lucruri care ar putea deranja pe cei mai dragi oameni ai mei, si anume parintii. Dar daca sunt FOARTE constienta ca ceea ce voi face va avea un efect pozitiv asupra dezvoltarii mele intelectuale sau asupra vietii mele sociale, in urma unor discutii cu persoane abilitate (gen psihologi, profesori, oameni cu experienta in domeniu), si viata mea ar lua-o pe un fagas bun (pentru ca parintii nu stiu totusi toate domeniile din lume ca sa isi dea cu parerea despre ce vrem sa facem, adica daca e bine sau rau, caci intervine subiectivitatea), atunci as indrazni sa risc, luandu-mi de asemenea responsabilitatea actiunilor mele, si as face acele lucruri cu care parintii nu ar fi de acord. Dar totusi, acel lucru sa nu fie ceva de care parintii CHIAR sa fie total scarbiti... ci sa ne gandim ca exista posibilitatea ca, dupa rezultate, sa fie multumiti si sa-si schimbe parerea. Dar totusi e bine sa avem grija. Nu spun ca nu trebuie sa risti uneori in viata, gen "risti si castigi", dar e bine sa fim precauti in tot ce facem, sa nu ne hazardam. Macar sa stim despre ce risc e vorba si ce implica
Depinde de riscul la care te supui, astfel incit ca sa treci si peste cuvintul parintilor.
Eu sunt una din fetele care are niste parinti foarte protectivi... ce pot sa zic e si bine e si rau am incercat odata sa fac ceva ce mama nici nu vroia sa auda la acel moment parea lucrul merita dar am renuntat...parintii mei sunt grozavi dar mama are ceva cu veselia si cu stilul meu vrea sa fiu un om serios si sa ma imbrac in haine formale abia ma lasa sa port tricouri pentru colanti si sa-mi pun bratari dar raspunsul la intrebarea ta este ca da merita sa risti pentru ceva dar ceva pe care sa nu ajungi sa regreti!